O aberație în două cuvinte

1.

Este supărător de evident că în ultimele două decenii – poate ceva mai mult – suntem asaltați până la înrobire spirituală, aproape și fizică, de o serie de mode până la urmă, în spatele cărora nu e tocmai dificil să descifrezi care sunt interesele. Esența modelor este stâlcirea limbilor prin interdicția de vocabular de tipul minoritar în loc de homosexual, lesbiană, criminal, bolnav psihic, țigan și altele pe care însă nu înseamnă că le asimilăm între ele, doar că nu avem voie să le zicem pe nume. Ca atare nu avem drogați (mai ales dacă sunt beizadele), ci consumatori de substanța interzise; nu avem șoferi  criminali ci conducători auto care au fost implicați în accidente mortale (nu pentru ei). Modă e și lupta împotriva încălzirii globale, lupta pentru drepturile omului absolut neclare și aplicabile în funcție de … om, lupta împotriva înarmării unora (ceva mai vetustă totuși), lupta împotriva mulgerii vacilor prin anumite metode (Viena a găzduit o demonstrație pe această temă), lupta împotriva organelor de ordine ale Statului a căror menire, după unii,  ar fi să se lase chelfănite de toți derbedeii civili; și alte și alte lupte. Fără îndoială că nu putem omite ifosul intelectual-civil și mediatic din toate acestea.

Desigur e retrograd să fii împotriva modei când aceasta  respectă termenul: din modus, evident latin, însemnând măsură, de unde și recomandarea celor vechi est modus in rebus adică există o limită în lucruri dar nu numai în procesul cunoașterii ci și în ideea că e bine să existe o măsură  în lucruri. Or, tipurile de mode amintite  tocmai asta nu au: limite, moderație, poate și pentru că moderatorii sunt în fapt săritori peste cai stârnind și mirarea nobilelor patrupede.

Dar, printre aiurelile frizând cel mai vizibil și auditiv penibilul, trebuind să ne supunem … democratic-european, se numără neîndoielnic discriminarea pozitivă. O modă … imoderată prin care minoritățile de tot soiul (și nu mă refer la așa-zisele minorități naționale, sintagmă jignitoare în loc de fosta  dar decenta naționalități conlocuitoare)  ajung să domine majoritatea sugerându-i chiar un complex de inferioritate, dacă nu chiar teamă  tocmai prin amintita interdicție terminologică, ceea ce ține deja de anormalitatea superlativă. Tocmai în spiritul discriminării pozitive, nu voi mai da exemple. Surprinzător și pozitiv cu adevărat, încă, DEX  definește discriminarea ca „acțiunea de a discrimina și rezultatul ei… Politică prin care un stat sau o categorie de cetățeni ai unui stat sunt lipsiți de anumite drepturi pe baza unor considerente neîntemeiate. Discriminare rasială – segregație”.  Că termenul în discuție (DEX trimite corect la fr. discrimination și la latinescul discriminatio) nu are nimic cu binele o aflăm tot în latină unde discriminatio (separare, diferențiere, primejdie, moment critic) duce la crimen (fărădelege, crimă, faptă penală), care numai înțeles pozitiv nu poate avea. Străduințele aberante ale politicienilor în cârdășie cu o anumită intelectualitate, majoritari sau minoritari, în vreun fel sau altul, pot stâlci eventual limbile pe care le vorbesc, dar latina NU; de altfel, ca să fie clar cum stăm, inclusiv pozitiv  provine din positivus (3) care înseamnă accidental, convențional; altfel spus, când vorbim despre  discriminare pozitivă, o facem ca să ne aflăm în treabă, să fim interesanți, la modă, adică accidental și convențional. Altminteri, dacă am lua lucrurile în serios, cum ar fi să vorbim despre apartheid pozitiv? Iar în privința unei aberații de tip ghetou pozitiv (benefic), probabil că degeaba am mai vrea să mutăm ambasada Țării la Ierusalim… 

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *