Ambra vieții din mine

O punte zvâcnind la pașii mei ,
Ambra vieții din  mine , la fel.
Rămân în privirea de la treizeci de ani.
Întunericul se retrage
Sânii mi s-ar lipi de alt trup,
De poemul ce nu se mai termină ,
De cercul chiliei 
Unde picură tinerețea , 
Unde frazele nu se mai poticnesc ,
Nu mai strigă, 
Ci se transformă  în tropotul 
Unui roib ,
Ce stă la poartă să-i deschid…

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *