„Lumi comuniste pe ecran: Dincolo de alb și negru” interviu cu profesorul James Mark

Săptămâna viitoare, de luni până joi, la cinematograful Union (Ion Câmpineanu nr. 21) va avea loc festivalul de film „Lumi comuniste pe ecran: Dincolo de alb și negru” (https://radioromaniacultural.ro/lumi-comuniste-pe-ecran-dincolo-de-alb-si-negru-festival-de-film-cinema-union-bucuresti-24-27-iunie-2019/). Evenimentul prezintă o serie de filme originale și inovative care abordează idei precum cele de revoluție, eliberare națională și solidaritate între Europa de Est și Sudul Global, așa-zisa lume a treia. Acestea sunt povești despre identitate și înstrăinare, migrație și radicalism din Cuba, Angola, Kârgâzstan, Mauritania și fosta Iugoslavie. O parte din regizorii selectați au fost ei înșiși actori ai circulației internaționaliste în perioada comunistă studiind în Europa de Est sau Uniunea Sovietică.

Festivalul este organizat sub egida proiectului internațional „Globalizarea Socialismului: Conexiuni între Europa de Est și ‚Lumea a Treia’” (http://socialismgoesglobal.exeter.ac.uk/) condus de profesorul James Mark (Universitatea din Exeter). Lapunkt propune cititorilor un interviu cu prof. Mark realizat și tradus de istoricul Bogdan C. Iacob prin intermediul căruia explorăm o parte din ideile care au stat la baza organizării festivalului din București.

Bogdan C. Iacob (B.C.I.): În ultimii șase ani ai desfășurat proiecte axate pe integrarea Europei de Est în istoria globală a secolului douăzeci și a primelor doua decenii ale secolului douazeci și unu. Poți să faci o scurtă prezentare a acestora pentru cititorii LaPunkt.ro?

James Mark (J.M.): Prima inițiativă în acestă direcție de cercetare este proiectul „Globalizarea Socialismului: Conexiuni între Europa de Est și ‚Lumea a Treia’” finanțat de Arts and Humanities Research Council (UK). După cel de-al doilea război mondial, in contextul accelerării procesului de decolonizare dar și a noilor forme de globalizare s-au recreat conexiuni si au aparut noi legături între ceea ce s-a numit „A doua lume” (din Uniunea Sovietică până în RDG) și „Lumea a treia” (America Latină, Africa și Asia – ceea ce astăzi numim Sudul Global). Contactele sau devenit din ce în ce mai numeroase prin dezvoltarea legăturilor politice, prin ajutorul economic și de dezvoltare, prin asistența în domeniul sănătății, prin proiecte culturale și academice și nu în ultimul rând prin imtermediul inervențiilor militare directe ale regimurilor comuniste în Sudul Global.

Cu toate acestea, asemenea colaborări importante și impactul lor asupra istoriilor naționale, regionale și globale au jucat până acum doar un rol marginal în analiza globalizării secolului douăzeci, literatura de specialitate axându-se în principal pe legăturile dintre Occident și fostele colonii sau pe relații între țările din Sudul Global.

A două inițiativă pe care o coordonez este proiectul „1989 după 1989. Regândirea prăbușirii socialismului de stat din perspectivă globală” (http://1989after1989.exeter.ac.uk/) finanțat de Leverhulme Trust.

Acest proiect reevaluează modalitățile prin care înțelegem procesele de declin, colaps și transformare ale regimurilor comuniste. Scopul său este acela de a plasa punctul terminus al socialismului de stat atât într-o perspectiva temporală mai largă cât și în contextul global, legând transformarea istorică majoră din 1989 de procesele politice, economice și culturale mai ample de la sfârșitul secolului al douăzeci și începutul secolului douăzeci și unu. Proiectul examinează nu numai diversitatea experienței din societățile spațiului sovietic și est european – de la RDG la Kazahstan, ci și legăturile între transformările în aceaste regiuni și curente globale mai largi din America Latină, Asia de Est sau Africa Subsahariană.

B.C.I.: Cum ai devenit intersat de Europa de Est? Ce te-a motivat să faci saltul de la studiul politicilor de memorie în țările foste comuniste la studiul relațiilor Europei de Est cu așa-zisa Lume a treia?

J.M.: Istoriografia despre Europa de Est poate fi foarte izolată, rămânând la nivel național sau regional. Acest lucru este parțial un produs al revoluțiilor din 1989: istoriile Europei de Est scrise după sfîrșitul Războiului Rece au ilustrat mai degrabă căutarea unui nou narativ național ca ocontrapondere la experiența internaționalismului comunist. Cu toate acestea, regiunea a făcut parte din transformări globale, iar cercetătorii trebuie să abordeze și această istorie. Modelele de dezvoltare produse în regiune în perioada interbelică au contribuit la evoluțiile internaționale postbelice; împreună cu lumea decolonizantă, statele est europene au căutat să creeze o nouă ordine globală; prăbușirea comunismului și instaurarea democrației de piață este cel mai bine înțeleasă ca o rețea de legături și transferuri între actori regionali și partidele eurocomuniste sau social democrate, neoliberalii chilieni, promotorii democrației occidentale, activiștii anti-apartheidul din Africa de Sud și așa mai departe. Astfel de conexiuni deschid numeroase modalități inovative de a înțelege atât istoria regiunii, cât și istoria globală.

Am vrut, de asemenea, să contestăm conceptualizarea contemporană a globalizării, care este văzută exclusiv ca fenomen determinat de capitalismul de tip occidental. Este o lacună gravă a istoriografiei, mai ales ținând cont de faptul că „lumea socialistă”, la apogeul extinderii sale în preajma anului 1980, a cuprins aproximativ o treime din populația lumii. Statele socialiste au fost implicate în toate conflictele majore și evoluțiile globale din a doua jumătate a secolului douăzeci; multe dintre ele au fost membri fondatori ai unor importante organizații internaționale. Lumea socialistă a oferit o formă diferită de interconexiune globală, bazată pe bilateralism și solidaritate, care a fost mult timp o contrapondere la influența Occidentul. Studiul acestui fenomen ne oferă o perspectivă mai complexă asupra multiplelor forme de globalizare care au existat, subminând ințelegerea proceselor globale axate exclusiv asupra rolului dominant al Vestului. Totodată o astfel de abordare deschide noi perspective asupra declinului și prăbușirii comunismului. O istorie globală a celei de-a doua jumătăți a secolului al XX-lea este inevitabil incompletă și limitată dacă excludem rolul jucat de regimurile comuniste.

B.C.I.: Cum schimbă internaționalismul și anti-colonialismul regimelor comuniste modul în care înțelegem istoria lor? De ce este important sa regândim Războiul Rece din perspectivă globală, dincolo de cadrul său european?

J.M.: Europa de Est nu a fost doar conectată global, ci timp de 200 de ani, a fost o regiune cu rol central în dinamicile internaționale, o așa-zisă swing region. La baza identității sale ca o zonă distinct politic, economic și cultural  se află conștiința intermediarității (in-betweenness): ea s-a definit permanent atât în convergență cu Occidentul cât și împotriva lui. Una dintre cele mai importante manifestări ale acestei intermediarități a fost inițiativa de a găsi aliați la nivel global după ruptura cu Occidentul în perioada de început a Războiului Rece. Acest lucru a generat o diversitate remarcabilă de conexiuni – sprijin pentru lupta împotriva apartheid-ului în Africa de Sud, prezența studenților din Sudul Global (așa-zisa Lume a treia) în Europa de Est, sprijinul masiv pentru dezvoltarea Chinei înainte de ruptura dintre Beijing și Moscova, etc. Toate aceste subiecte sunt analizate pe larg în cadrul proiectului „Globalizarea Socialismului: Conexiuni între Europa de Est și ‚Lumea a Treia’”. Până recent au existat foarte puține studii despre interacțiunile dintre aceste două spații. Asemenea relații au fost bazate pe viziuni uneori comune, uneori în conflict despre viabilitatea modernizării de tip socialist și despre anti-imperialism. Acest dialog pornind de la o modernitate alternativă celei occidentale a deschis posibilități multiple pentru transferuri politice, culturale și economice între Est și Sud în timpul Războiului Rece, dar și în anii de după 1989.

B.C.I.: Care este importanța legăturilor dintre Est și Sud de dinainte de 1989 pentru modul în care înțelegem dinamica actuală a Europei de Est și a continentului nostru în general?

J.M.: Pe de o parte, aceste conexiuni bazate pe internaționalismul comunist au fost caricaturizate și marginalizate în discursul public și academic de după 1989, ceea ce a lăsat impresia că au dispărut. Dar multe dintre legăturile respective au revenit în prim-plan: de exemplu, Orban a demarat o politică externă axată și asupra relațiilor cu țările africane care se bazează pe conexiunile din perioada comunistă; China invocă un statut comun cu țările est europene, acela de „victime ale imperiilor”, pentru a justifica partneriatele cu statele din regiune în cadrul politicii „16+1”. Astfel de relații sunt de multe ori considerate ca fiind ceva nou, dar ele au originile în perioada Războiului Rece: absolvenți ai universităților est europene există în numeroase state din Sudul Global, unii au devenit personalități de prim rang precum fosta președintă a Chile, Michelle Bachelet, care a absolvit facultatea de medicina în RDG, sau președintele Angolei, José Eduardo dos Santos, președintele Palestinei, Mahmud Abbas, sau ayotolah-ul Iranului, Ali Khamenei – toți au studiat în Uniunea Sovietică.

Dacă nu ar fi fost globalizarea socialistă nu ar fi existat muncitori angajați pe bază de contract din Mozambic și Angola în Saxonia (Germania), nu ar fi existat cooperanți chinezi în Tirana, un spital rus în Addis Abeba, femei din Cuba care să lucreze în fabrici din Ungaria, ingineri polonezi în Ghana sau constructori români în Libia. Nord coreenii nu ar fi exportat stilul arhitectural din țara lor la București, expertiza lor în coreografie pe stadioane în Etiopia sau strategii militare către gherile mexicane sau namibiene. Studenți din Yemenul de Sud nu ar fi studiat împreună cu cei din Sri Lanka la universități din Ucraina, sau doctori din Vietnam sau Cuba nu ar fi lucrat în Congo și Angola.

B.C.I.: Cum schimbă o încadrarea globală a anului 1989 în Europa de Est percepția noastră asupra prăbușirii comunismului și traiectoriile post-socialiste ale regiunii?

J.M.: O istorie globală a revoluțiilor din 1989 în Europa de Est scoate în evidență faptul că prăbușirea socialismului de stat nu a însemnat începutul globalizării regiunii; a fost momentul în care a devenit oficială o schimbare a opțiunii asupra modului în care aceasta era implementată – de la o globalizare alternativă, care deja în anii optzeci ai secolului trecut era muribundă, la o realiniere către Occident. Istoria  globală a anului 1989 ne arată că regiunea a jucat un rol important în crearea unei noi paradigme domiante pe plan internațional, și anume, democrația de piață a sfârșitului de secol douăzeci. Totodată putem observa că influențele care au stat la baza schimbărilor din 1989 nu a venit doar din Vest; au existat și exemplele succesului economic în Asia de Est și democratizarea din America Latină. Putem observa că 1989 nu a fost doar un moment al ascendenței democrației liberale: soluții populiste și autoritare la criza economică a anilor optezeci au circulat în regiune și în lume în acel moment. O parte din aceste traiectorii care nu s-au materializat în 1989 au anticipat și sunt punctul de pornire ale momentului iliberal actual. Asemenea teme sunt explorate pe larg în volumul James Mark, Bogdan C. Iacob, Tobias Rupprecht, and Ljubica Spaskovska1989: a Global History of Eastern Europecare urmează să fie publicat de editura Universității din Cambridge în luna august a acestui an.

B.C.I.: Din perspectiva ta, care este importanța pentru publicul bucureștean a unui eveniment precum festivalul de film „Lumi comuniste pe ecran: Dincolo de alb și negru” (Cinema Union 24-27 iunie)?

J.M.: În acest moment de tumult politic pe plan global, când suntem martorii unor dezbateri esențiale asupra modului în care definim Europa, asupra limitelor empatiei și solidarității și ne confruntăm cu o revalorizare rasismului, filmele prezentate la cinematograful Union ne prezintă în ansamblu modalitășile prin care alți actori ai istoriei au abordat asemenea dileme identitare și legăturile transnaționale cu diferite regiuni și culturi. Festivalul oferă tinerilor exemple privind o altfel de globalizare a Europei de Est, mult diferită față de experințele lor actuale. Chiar dacă nu sunt de acord cu opțiunile ideologice a unora dintre filmele incluse în festival, cred însă că ele propun importante și convingătoare direcții de regândire a relațiilor dintre Europa de Est și alte regiuni ale lumii.

James Mark este profesor la Universitatea din Exeter (Facultatea de Istorie). Este autorul volumului The Unifinished Revolution: Making Sense of the Comunist Past in Central-Eastern Europe(2010), care a fost nominalizat pentru Longman History Today Book Prize 2011 și a fost selectat drept „una dintre cele mai bune cărți ale anului 2011” de către Foreign Affairs. Este co-autor al volumelor Europe’s 1968: Voices of Revolt (2013) și co-editor al Alternative Globalizations: Eastern Europe and the Postoclonial World(2019).

 

Bogdan C. Iacob este cercetător la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”. A editat numărul tematic cu titlul „State Socialist Experts in Transnational Perspective: East European Circulation of Knowledge during the Cold War”, publicat în jurnalul East Central Europe(2018) și este co-editor împreună cu Vladimir Tismaneanu al volumului Ideological Storms: Intellectuals, Dictators, and the Totalitarian Temptation(2019).

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *