Cu A.E.Hotchner, Ernest Hemingway mergea la coride. Și la pescuit, și la vînătoare. Și, de fapt, cei doi făceau mult mai mult decît atît – prin urmare, erau mult mai mult. A.E.Hotchner (A.E., adică Aaron Edward) l-a cunoscut pe marele Hemingway în 1948. De atunci și pînă la moartea lui E. Hemingway, în 1961, pe cei doi i-a legat o mare prietenie. Houtchner, el însuși romancier, este și autorul uneia dintre marile biografii ale ultimului secol cu un scriitor în prim-plan: ”Papa Hemingway” (1966). Houtchner – a propos, s-a născut în 1917; a împlinit 101 ani – este și cel care a adaptat multe dintre romanele și povestirile marelui său prieten pentru televiziune, teatru, film. ”Iubirile lui Hemingway povestite de el însuși” (în ediția originală, publicată în 2015, ”Hemingway in Love”) reprezintă, și aceasta este o primă observație, cât se poate de la îndemînă, una dintre ”derivatele” relației speciale de prietenie despre care am menționat mai înainte.
”Am trăit multă vreme cu povestea lui Ernest în minte. Nu este o amintire îngropată și scoasă la lumină. Ceea ce mi-a povestit de-a lungul călătoriilor noastre mi-a fost încredințat cu un scop. Am ținut povestea în mine atîția ani, iar acum simt că am obligația față de Ernest să o aștern pe hîrtie”, spune Houtchner în preambulul unei cărți care se citește cu ușurință și cu o mare plăcere.
Ceea ce este evident, intuitiv cu privire la ce anume vom găsi în această carte e că avem aici cîteva superstaruri – sau să le zicem mai bine personaje de poveste și, în orice caz, personaje pragnante al istoriei literaturii moderne. Hemingway, în primul rînd; Mary Hemingway și, mai ales, precedentele două soții ale scriitorului american nobelizat, Pauline și Hadley. Numele mari despre care aflăm, în registru confesiv, una sau mai multe povești, sunt, desigur, mai multe: bunăoară, cîteva pagini splendide despre Scott Fitzgerald sau despre Josephine Baker; sau despre James Joyce. Ceea ce, la o primă vedere, poate că nu e așa de evident este însă marele personaj care e cam peste tot prezent, absorbit, implicat în această carte – nu este vorba despre cineva anume, ci despre ideea de legătură. Cred, de altfel, că, la o lectură de profunzime, aceasta poate și trebuie să fie una dintre liniile de lectură privilegiate: o hermeneutică a relației. Cu alte cuvinte, ceea ce avem aici relatat – e important acest detaliu: la prima mână (căci autorul cărții e un martor privilegiat și de cursă lungă, unul care folosește din plin benzile pe care au fost înregistrate lungile conversații cu marele său prieten, dar și multele notițe, precum și o materie înseamnă din ceea ce, inclusiv din rațiuni avocățești, nu apucase să fie exploatată în textele precedente) – nu e numai o panoramă a legăturilor de iubire ale lui Ernest Hemingway care poate trece, inclusiv acum, și în presa generalistă și în cea de can-can, ci și sau poate mai ales un fel de script care punctează elemente esențiale ale viziunii marelui scriitor american cu privire la prietenie și, mai ales, cu privire la iubire. Hemingway a fost – și în viața privată, și ca scriitor – foarte preocupat de ideea relației. O idee, de altfel, despre care a scris mult și pentru că a trăit-o foarte intens.
”Am însoțit-o pînă la colț și am așteptat cu ea să se facă verde. I-am zis că îmi amintesc acele vremuri cînd visam și nu aveam nimic pe masă, iar sticla de vin era goală. Dar ai crezut în mine în ciuda sărăciei. Hadley, vreau să știi că ești partea veridică a oricărei femei despre care scriu. Te voi căuta pentru tot restul vieții. / La revedere, Tatie. Semaforul s-a făcut verde. Hardley s-a întors și m-a sărutat, un sărut plin de înțelesuri: apoi a traversat și m-am uitat cum se îndepărtează, cu mersul ei familiar și grațios”.
Pasajul de mai sus relatează, pe scurt, ultima întîlnire cu Hadley. Sunt multe altele asemenea acestuia – într-o carte foarte potrivită inclusiv pentru luna martie și pentru simbolismul asociat acestei luni…
P.S. Ceva interesant: A.E. Hotchner este co-fondator, împreună cu prietenul și vecinul său, actorul Paul Newman, al companiei Newman’Own. Toate profiturile care rezultă din comercializarea produselor alimentare ale acestei companii sunt donate unor scopuri caritabile.
