MUSICA PURITAS DOMINICA. Introitus

Nu sunt critic muzical (nici literar, spre ușurarea mea), savant muzicolog nici atât; chiar dacă pare deja o cinică naivitate, ideea că muzica ne face mai buni rămâne totuși viabilă, cel puțin pentru momentele în care audiem. Sunt doar un amátor, iubitor adică în înțelesul termenului latinesc și nicidecum amator, căci amatorismul chiar sau și în audiția muzicală te descalifică. Mă adresez deci categoriei de amátores. Fără pretenții  de ameliorare generală a rasei  însă, vă propun pentru viitoarele finaluri de săptămână câte o

MUSICA  PURITAS DOMINICA

Să începem cu frumusețea… Diavolului, mai ales că deja pioșii medievali, având unele probleme compoziționale, se consolau cu explicația Diabolus in musica; așa și capodopera lui Gounod are un singur cusur: ar trebui să se numească Mefisto și nu Faust (problema o rezolvă însă Boito…); dacă rolul bas-baritonal  e interpretat de Ildar Abdrazakov, atunci totul devine atât de  perfect încât îl înțelegem și pe Baudelaire încrezător în „cel mai frumos dintre îngeri”. Și-apoi, realitatea cotidiană ne demonstrează adevărul celei  mai frumoase arii care-i aparține îngerului căzut după care el „Satan conduce balul”.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *