Pentru cei care urmăresc telejurnalele, indiferent de canal, adică tv, devine absolut obositor la un moment dat (deci e bine să privim mai rar) un avertisment repetat mecanic dar cu o morgă (e chiar vorba de morți violente) foarte sobră: „Atenție! Urmează imagini care vă pot afecta emoțional”; există însă și varianta „Vă avertizăm! Urmează imagini cu un puternic impact emoțional”; sinonimia e perfectă.
Desigur, prima întrebare care se pune e de ce dacă se știe care va fi afecțiunea sau impactul, se insistă totuși pe difuzarea imaginilor?
Am fi tentați să spunem că pentru a proba corectitudinea televiziunii care, indiferent de orientare, dă numai știri veridice, evenimente care s-au întâmplat, când în fapt interesează doar senzaționalul. Am putea suspecta și un protocol abscons, dar nu cu SRI, ci cu Urgența și SMURD, pentru a le procura pacienți și a dovedi astfel marele impact al mijloacelor media asupra cetățenilor Țării (de tipul „s-au înregistrat nenumărate leșinuri și tahicardii – sau mai rău – cu ocazia difuzării imaginilor”). Dar, surpriză: impactul nu e nicidecum emoțional ci eventual nervos, căci imaginile sunt de regulă blurate, pierdute în buracă, cum ar spune poporanul, așa că mai ales cei dornici de senzații tari, rămân cel puțin nedumeriți, nervoși că au pierdut timpul în fața ecranului mic sau foarte mare și curbat, în funcție de buget; în rarisimele cazuri când se dau imagini de la camerele stradale de înregistrare, neclaritatea ține loc de buracă. Până la urmă e bine și așa în măsura în care nu toți sunt dornici de spectacole medievale, adică morți pe… viu.
Dar, problema nu se oprește aici și tocmai mulțumită neclarităților de imagine, sub acest aspect, rămâne un simplu mecanism verbal, inutil și supărător de la un moment dat; mult mai grav și neplăcut însă este ceea ce nu apare în nici un avertisment al vreunei televiziuni și, pe undeva, nu ar prea avea cum să fie evidențiat, deși, ne spune Cato „pe proști îi recunoști după vorbă, pe măgar după urechi”. Mă refer la unele debitări verbale cu care ne intoxică aproape seară de seară – posibil și diurn, pentru amatori – televiziunile, mai ales la ocazii fixe. Prin urmare, știind cu cine avem de a face, ar fi absolut necesar un avertisment de tipul „Atenție! Urmează exprimări care vă pot defecta intelectual!”, sau varianta „Vă avertizăm! Urmează exprimări cu un distrugător impact intelectual!”.
Desigur, nu ar fi o crimă împotriva umanității, dacă instituția în cauză nu s-ar erija în mai toate ocaziile în cea mai inteligentă, cea mai atotștiutoare, și, mai presus de toate, cea mai corectă, critică și informată, probând însă tocmai prin această atitudine opinia ciceroniană după care „e o dovadă certă de prostie să vezi mereu viciile altora și să le uiți pe ale tale”.
Dar să nu o lungim cu teoria prostiei, ci să fim în contemporaneitatea imediată apelând la câteva exemple proaspete scoase din cuptorul mintal al unor lucrători media.
Nu poate nega nimeni că solemnitatea anului centenar a fost demult depășită prin invențiile cele mai năstrușnice ale unora, dar și prin forme decente de revedere a istoriei naționale; un post cu pretenții (de fapt inclusiv șpaisteveurile locale intră în această categorie) rememorează în fiecare seară ultimii o sută de ani românești; firesc s-a ajuns și la anul 2000 (două mii) despre care aflăm că e primul an al mileniului; spre norocul nostru, pentru ca defectul intelectual să nu fie total, nu se precizează al cărui mileniu și nici nu se poate, căci al mileniului doi nu mai e demult, iar al celui de al treilea prim an a fost 2001.
Între timp apare și prezentatoarea de coduri și temperaturi, că meteorolog nu e nici una; formula preferată este pentru cadrul nocturn „la noapte vom vorbi despre temperaturi…” de la regiune la regiune; de data aceasta putem vorbi și de afectare emoțională, telespectatorul prefigurându-și deja involuntar iminenta insomnie, dar și de defectare intelectuală, orice cetățean echilibrat cugetând că noaptea nu vorbim de temperaturi – decât în cazul virozelor, al pneumoniilor – ci dormim. Nu ar fi mai simplu, chiar dacă nesenzațional, să aflăm că la noapte temperaturile vor fi între… și între.
Să revenim însă la măreția centenarială. E bine să nu uităm, cum frumos suntem avertizați, că unirea făcută de întregul popor a fost precedată de lupta memorandistă din Ardeal. Foarte adevărat și impresionant, până în momentul în care suntem înștiințați că memorandiștii i-au trimis un act oficial în care cereau drepturi egale pentru români, împăratului habsburgic Carol I. Petiția memorandistă nu avea cum să-i fie trimisă la sfârșitul secolului XIX lui Carol pentru simplul și istoricul motiv că a fost, spre nenorocul lui, ultimul împărat între 1916 și 1918. Destinatarul a fost deprimant de longevivul împărat Franz Josef (1848-1916). Deci, înainte de texte precum „să nu ne uităm istoria”, să începem prin a o învăța corect.
Tot de defectarea intelectuală ține și pronunțarea numelor străine; faptul că franceza, germana și rusa și-au cam trăit traiul universal făcând loc englezei, nu e o scuză pentru stâlcirea numelor ilustre ale culturii; nici chiar ale politicii, deși acestea dispar cum au și apărut. Un post de radio privat, cu acoperire națională și evidentă sponsorizare de undeva anume, cu băieți bine informați la microfon, dar totuși nu atât de inteligenți pe cât de ironici și când e cazul și când nu e, ne vorbește în spiritul centenarului, de generalul francez al cărui nume s-ar pronunța Henri Bertelot (sic). E încă o probă cât valorează mult clamata noastră francofonie.
Cu germana, lucrurile stând aidoma, aflăm tot la telejurnal, nu demult, că s-a deschis Festivalul de operă de la Bayreuth; un eveniment îmbucurător pentru melomanii din întreaga lume, mai ales că se fac și superlative înregistrări; că televiziunea nu de operă era interesată ci de circul politic o dovedește faptul că ni s-a spus mai mult despre prezența pare-se mai discretă a Angelei Merkel, aflată deja în faza „uite Angela, nu e Angela”; și totuși s-a specificat că la Festival sunt reprezentate numai opere de – urmează sinistra pronunție – Riciard Vagner. Nu contestă nimeni o anume legătură istorică a limbilor germanice, dar asta e deja crasă incultură.
De multe ori tăcerea ar fi preferabilă în cazul anumitor persoane, după cum sugerează Syrus, căci „Tăcerea pentru omul prost, este considerată înțelepciune”.
În fine, dar nu la sfârșit căci exemplele sunt cotidiene, reține atenția un frumos și impresionant reportaj din 1 noiembrie, despre Ziua morților; evident trezește amintiri dureroase dorindu-ți parcă să nu ai memorie afectivă; și totuși, nu se produce nici afectarea emoțională, nici impactul emoțional, ci iarăși mai curând defectarea intelectuală dacă e să crezi ceea ce auzi; deci scurtul reportaj ar fi onorabil către frumos – în funcție de cum și-au împodobit urmașii mormintele, câte lumânări și candele au aprins – dacă ar fi mut, măcar în semn de respect pentru cei duși.
Nu e să fie așa, căci aflăm că sărbătoarea e specifică Ardealului și Banatului, fiind una catolică preluată însă și de unii ortodocși din zonă, urmează enormitatea minciunii: „în regimul comunist sărbătoarea de Ziua Morților era interzisă”. NU, de morți nu s-au atins nici ei, dar actualmente e indubitabil că se minte până la… morți. Din păcate, frecventez cimitirul de șase decenii, dar nu am fost securizat niciodată la vremea respectivă. Mai supărător este însă faptul că unii care au „prins” acele vremuri acceptă să mintă cu nerușinare doar pentru a fi interesanți în ochii tinerilor contemporani.
Concluzii nu se pot trage în cazul unui fenomen în plină afirmare și desfășurare; și-apoi, între afectare și defectare nu diferă etimologic decât prefixul, verbul de bază latinesc fiind același elementar facere (a face). Căci bine spune Poetul ( Ion Barbu, așa se și pronunță) „Că vinovat e tot făcutul”.
Dan Negrescu
n. 5 iulie 1953, Timişoara.
Prozator, eseist, traducător. Studii: Liceul nr.6 Timişoara, Facultatea de Filologie, Secţia română-latină, Universitatea din Timişoara (1976). Profesii şi locuri de muncă: profesor, Liceul Agro-Industrial Timişoara (1976-1985); profesor, liceul Industrial nr.7 Timişoara şi la Liceul Maghiar din Timişoara (1985-1990); inspector şcolar pentru limbile română şi latină, la Inspectoratul Şcolar Judeţean Timiş (ianuarie-septembrie 1990); profesor universitar doctor, şeful Catedrei de limbi clasice la Facultatea de Litere a Universităţii de Vest din Timişoara (începând din 1996). Colaborează la: „Orizont, „Altarul Banatului, „Ariergarda", „Renaşterea Bănăţeană. Paralela 45", „Analele Universităţii din Timişoara", „Studii de literatură română şi comparată", „Signum" (Dresda), „Lumea liberă" (New York) etc.
PUBLICAȚII:
Volume:
Cărţi de autor
Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte, PAIDEIA, Bucureşti, 1996, ISBN 973-9131-45-0.
Literatură latină. Autori creştini, PAIDEIA, Bucureşti, 1996 ISBN 973-9131-476.
De la Troia la Tusculum, PAIDEIA, Bucureşti, 1998, ISBN 973-9393-039.
Tatăl, fiul şi spiritul uman, PAIDEIA, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9368-72-7.
Dan Negrescu, Radu Motica, Lexicon juridic latin - român, Lumina Lex, Bucureşti, 2001, ISBN 973-588-359-7.
Apostolica et Patristica, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2002, ISBN 973-8433-00-2.
Patristica perennia. Părinţi de limbă latină, Editura Universităţii de Vest Timişoara, 2004, ISBN 973-8433-50-9.
Dan Negrescu, Radu Motica, Lexicon juridic latin-român, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Universul juridic, Bucureşti, 2012, ISBN 978-973-127-750-9. 202 (101) p.
Patristica perennia aucta, Părinţi de limbă latină şi scrierile lor, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2012, ISBN 978-973-125-365-7. 293 p.
Terminologie latină. Ieri. Azi., Editura Universității de Vest din Timișoara, 2015, ISBN 978-073-125-461-6. 214 p.
Dan Negrescu, Dana Percec, Periplu prin malefic. Un eseu lucrat pe surse, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017, 217 p., ISBN 978-973-125-531-6.
Dan Negrescu, Dana Percec, Excerpte veninoase și onirice. Eseu despre doi frați, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, 252 p.
Dan Negrescu, LECȚIE ROMANĂ, prefață Cristian Pătrășconiu, postfață Dana Percec, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, 254 p. ISBN 978-973-125-601-6.
Dan Negrescu, VIA ROMANA, praeverbum Dana Percec, postverbum Cristian Pătrășconiu, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2019, 256 p. ISBN 978-973-125-678-8.
Dan Negrescu, LEGISTUL CUVINTELOR, praeverbum Dana Percec (Lecția cercului sau de la formă la cuvântul rostit), pp. 9-16, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2020, 186 p., ISBN 978-973-125-811-9.
Dan Negrescu, Dana Percec, Quinta medievală, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2021, vol.I 371 p., ISBN 978-973-125-832-4. Vol. II, 258 p., ISBN 978-973-125-833-1.
Dan Negrescu, Patristica perennia aucta. Părinți de limbă latină și scrierile lor, ediția a II-a, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2021, 268. P. ISBN 978-973-125-868-3.
Traduceri
Pico della Mirandola, Raţionamente sau 900 de teze. Despre demnitatea omului, traducere şi note de Dan Negrescu, studiu introd. de Gheorghe Vlăduţescu, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1991, ISBN 973-44-0014-2.
Spinoza, Tratat despre îndreptarea intelectului, traducere şi note de Dan Negrescu, prefaţă de Viorel Colţescu, Editura De Vest, Timişoara, 1992, ISBN 973-36-0125-X.
Augustin, Soliloquia şi Sermones, studiu introductiv, traducere şi note de Dan Negrescu, Editura de Vest Timişoara, 1992, ISBN 973-36-0161-6.
Pierre Abelard, Etica, traducere şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1994, ISBN 973-9131-05-0.
Sfântul Ambrozie, Imnuri, traducere şi introducere de lect. dr. Dan Negrescu, în Sfântul Ambrozie. Scrieri, partea a II-a, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti 1994, ISBN 973-912-28-3.
Descartes, Expunere despre metodă, traducere din limba latină şi note lexicale de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-37-9.
Heloise şi Abelard, Autoportrete epistolare, introducere, traducere din limba latină şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-35-2.
Toma d’Aquino, Despre Fiinţă şi Esenţă, traducere, note şi biografie de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-36-0.
Sfântul Ieronim, Despre bărbaţii iluştri şi alte scrieri, introduceri, traduceri şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1997, ISBN 973-9131-74-3.
Sfântul Ieronim, Dialog împotriva luciferienilor, introd., trad. şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9368-45-x.
Sfântul Ieronim, Pilduitoare vieţi de eremiţi, Studiu introductiv, introduceri şi traduceri de Dan Negrescu, Paideia, Bucureşti, 2006.
Sfântul Ieronim, Apologie şi rânduială, studii introductive, traduceri şi note de Dan Negrescu, Paideia, Bucureşti, 2008.
Carmina Burana, traducere din latină Dan Negrescu, Paideia, 2009.
Fericitul Ieronim, Epistole, volumul I, Părinţi şi scriitori bisericeşti, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2013, Traduceri de Dan Nicolae Negrescu,..., p. 43-50, 93-95, 156-205, 205-208, 208-210, 214-216, 260-263, 275-277, 282-285. (75p.), ISBN 978-606-8495-46-0.
Heloise și Abelard, Dincolo de epistole, introducere, traducere din limba latină și note de Dan Negrescu, Editura Universității de Vest din Timișoara, 2016, ISBN 978-973-125-511-8.
Clement Alexandrinul, Sf. Vasile cel Mare, Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Grigore Teologul Fericitul Ieronim, Fericitul Augustin, Scrieri cu tematică pedagogică, Basilica, București, 2016, trad. Dan Negrescu pp. 420-470., ISBN 978-606-29-0136-3.
Fericitul Ieronim, Epistole, Volumul al II-lea, Părinți și scriitori bisericești, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, București, 2018, traduceri de Dan Negrescu…, p. 146-157, 163-165, 187-192, 207-210, 258-269. (32 p.) ISBN 978-606-29-0289-6.
Publicaţii didactice
Texte latine din antichitatea creştină. Antologie de texte, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1994.
Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1995.
Literatură latină. Autori creştini. Curs, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1995.
Invariante clasice în literatura română, Curs pentru masterat, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 2008.
Beletristică
Epistolar imperial, Editura Paideia, Bucureşti, 1998.
O mitologie timişoreană - MEHALA, Editura Marineasa, Timişoara, 1998.
Oameni, locuri, cai şi îngeri, Editura Marineasa, Timişoara 1999.
Do ut des. Breviar despre cerşit, Editura Marineasa, Timişoara 2000.
Însemnările Sfântului Renatus, Editura Marineasa, Timişoara, 2001.
Trilogie imperială, Editura Marineasa, Timişoara, 2002 (premiul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Timişoara, 2003).
Raport despre starea na(ra)ţiunii, Editura Marineasa, Timişoara, 2003.
Oameni, locuri, cai şi îngeri, Ediţia a II-a cu trei poveşti noi, Marineasa, 2005 (apărut 2006)
Romanul lui Constantin, Marineasa, 2005 (apărut 2006).
TABLOU cu siguranţă, Marineasa, 2007.
TABLOU CU siguranţă şi înţelesuri, Marineasa, 2009.
Mehala din ceruri. O mitologie pentru cunoscători, Marineasa, 2010.
TABLOU (dintr-o expoziţie) CU SIGURANŢĂ şi înţelesuri, Editura Universităţii de Vest din Timişoara, 2013. 350 p.
ESEU despre pledoariile patristice ale răului, Eurostampa, Timișoara, 2015. ISBN 978-606-569-959-0. 78 p. 125-474-6.
Trilogie imperială, Precuvânt de Dana Percec, ediția a II-a revizuită, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2016. ISBN 978-973-125-501-9.
MEHALA. O poveste, cu o prefață de Otilia Hedeșan, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017, 254 p., ISBN 978-973-125-533-0.
Prezent în antologii
Timişoara între paradigmă şi parabolă, ediţie de Eleonora Pascu, Editura Excelsior, 2001, p. 124-125 (Castanii paşei).
Pagini despre Banat, coordonatori Diana Dincă, Mihai Ciucur, Editura Marineasa, 2011, p. 253-258. (Toamna paşei din Mehala).
Centurion sau sutaș (?), în volumul 100. Gânduri și ipostaze. Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, p. 125-131.
Prezenţe în antologii: Timişoara între paradigmă şi parabolă,Timişoara, Editura Excelsior, 2001. Premii literare: Premiul pentru proză al Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România (2003).
