E 2013

E 2013
E 2013! Trebuie să fim optimiști! E musai! O să fie frumos, că doar toată lumea ne urează de bine. Șampanie, dans și tort, plus multe promisiuni pentru sine însuși: o să fiu, o să fac, o să dreg. Nimeni nu o să mă întreacă! O să pot să fac tot ce n-am putut să fac în ceilalți ani, o să capăt brusc puteri supranaturale. Dacă anul trecut, dintr-o eroare regretabilă, n-am avut aripi, anul ăsta aștept cu nerăbdare să-mi crească. Desigur că niciuna nu se adeverește aproape niciodată. Dar, la sfîrșit, intenția contează. Și speranța.
– În 2013 o să mă mut pe alte hotare, o să zbor pe lună, o să inventez parașuta, paratrăsnetul și paradisul. În ordinea asta.
– Au fost deja inventate.
– Și ce dacă? Ce, strică să le mai inventezi o dată ? Poate le aduc și îmbunătățiri…
– Dar parcă așa ziceai și în 2012.
– Da, dar atunci constelațiile au fost inoportune. Nu am putut să-mi duc planurile la bun sfîrșit. Îmi propusesem să mă mut într-o locuință mai mare, mai spațioasă, mai frumoasă, să mă bucur mai mult de viață și, într-un fel chiar am reușit o schimbare, fiindcă s-au mutat la mine niște rude, cu care, de altfel, nu m-am înțeles niciodată, împreună cu animalele lor, pe care nu le-am suportat niciodată, și casa a devenit brusc mai mică, mai murdară, mai încărcată. Dar nu se poate spune că nu au fost schimbări. Asta e… se mai întîmplă. Dar anul ăsta sînt optimist.
– Ce îmbunătățiri vrei să aduci ?
– Parașutele vor fi pătrate, paratrăsnetul va fi sub formă de cerc, iar paradisul va coborî pe pămînt.
– Mda… n-ar fi rău. Să sperăm.
– Vă dorim un 2013 minunat! Mult mai bun decît toate celelalte 2013 pe care le-ai trăit pînă acum!
– Da, e păcat cînd se repetă exact 2013. Dacă stai să te gîndești bine, 2013 îl conține pe 13. 13 – ghinion, pericol…
– Toți anii îl conțin pe 13.
– 13. Ghinion,…
– Ceață, brumă…
– Uragane.
– Secetă.
– Lașitate.
– Și care au fost împlinirile dumneavoastră din anul trecut, dacă pot să vă întreb?
– Puteți. Întrebați-mă!
– Și care au fost împlinirile dumneavoastră din anul trecut ?
– După ce am ieșit din închisoare, am intrat direct la dezalcoolizare. Dar a fost foarte bine acolo, deși am ratat două tentative de sinucidere. Dar n-a fost vina mea. Aș fi reușit, dacă nu mă vedeau ăia… Și am citit o carte.
– Ce carte ?
– Nu mai știu. Am uitat. Contează ?
– A, nu, așa, de dragul conversației…
– Aha !
– Și acum cum vă mai simțiți acum?
– Foarte bine, minunat, bine, destul de bine, de fapt binișor, nu cine știe ce, destul de prost, îngrozitor. Of, Doamne ! De ce m-ai întrebat ? A fost un an cu speranțe deșarte. Și cu dezalcoolizare.
– E, v-am întrebat așa, de dragul conversației… Doar nu credeți că mă interesa cu adevărat. Deazalcolizarea nu v-a … tulburat ? Nici măcar un pic?
– Drept să vă spun, nu prea…
– Adică era mai bine acolo decît aici ?
– Da.
– Serios ? Se vede că nu prea v-a folosit cartea pe care ați citit-o. Ce carte ziceați că era ?
– V-am spus că nu mai știu. Nu i-am dat importanță. Nici nu avea, dealtfel.
– Ce nu avea?
– Importanță.
– Dar de ce era mai bine la dezalcoolizare ?
– Aveau ziare multe, aveau și păsări cîntătoare, cearșafuri curate…
– Ce păsări ?
– In speial papagali și broaște.
– Broaștele nu sînt păsări.
– Nu, dar sînt cîntătoare, trebuie să recunoașteți.
– Si atunci, pentru 2013 care vine, ce v-ați propus ?
– Cred că o să adopt un papagal necîntător!