Joi, 5 iulie, ora 19.00, la Librăria Cărturești Verona are loc o întâlnire-dialog cu Andrew Solomon, prin Skype, despre volumul „Undeva, departe. Călătorie pe meleagurile schimbării: șase continente și un sfert de veac“, recent apărut în colecția Memorii/Jurnale, a Editurii Humanitas, în traducerea Mirunei Fulgeanu. La eveniment vor participa Corina Șuteu, Elena Lăsconi, Sabina Fati și Radu Paraschivescu.
Undeva, departe strânge amintirile lui Andrew Solomon despre țări care trec prin schimbări seismice de ordin politic, cultural și spiritual. De la baricadele Moscovei din august 1991 și ruinele afgane din 2002 până la atitudinea românească față de depresie și discriminare din 2014 și înflorirea rasismului în Europa și America ultimilor ani, Andrew Solomon ne oferă o perspectivă unică asupra unor transformări cruciale ale ultimului sfert de veac. Poveștile sale emoționante ne exprimă în cei mai clari termeni umanitatea.
„Undeva, departe este o carte frumoasă, inspirată de dorul de ducă și de incertitudinea propriului cămin, o celebrare a libertății care ne avertizează că libertatea trebuie uneori să fie învățată. Este mai mult decât un simplu jurnal de călătorie, este un portret al lumii noastre alcătuit de un om care a bătut-o în lung și-n lat.“ (SALMAN RUSHDIE)
ANDREW SOLOMON s-a născut în 1963. Şi-a făcut studiile la Yale şi Cambridge. Trăieşte la New York şi Londra. Este doctor în psihologie şi scrie literatură de factură politică, culturală, psihologică şi de ficţiune. Apare în mod regulat – cu o largă şi diversificată sferă de subiecte despre depresie, artiştii sovietici, renaşterea culturală afgană, politica libiană şi altele – în New Yorker, New York Times Magazine, Artforum, Travel and Leisure şi în alte publicaţii. Cartea sa The Noonday Demon: An Anatomy of Depression a câştigat în 2001 Premiul Naţional al Cărţii, în 2002 a figurat printre finalistele pentru Premiul Pulitzer, fiind inclusă în lista publicaţiei The Times a celor mai bune o sută de cărţi ale deceniului.
Iată un fragment din cea mai recentă carte a autorului american publicată în limba română:
O carte despre călătorie este neapărat o carte despre lumea întreagă. Are de-a face cu felul în care percepem și în care suntem percepuți. Episoadele asupra cărora reflectă eseurile de față capătă o relevanță deosebită într- o societate care a început să se împotrivească ei înseși. Ca din senin, multe țări au început să se disocieze una de cealaltă, iar importanța promovării legăturilor dincolo de granițe și de fusuri orare a devenit o chestiune izbitor de urgentă. Soiul de tiranie împotriva căreia au luptat mulți dintre cei descriși în această carte – în Afganistan, Libia, Rusia, Africa de Sud, Cambodgia, Rwanda și multe alte locuri – amenință acum părți ale lumi în care până de curând ar fi fost de neînchipuit. Poveștile lor sunt dovada faptului că rezistența și curajul se pot învăța, și că trebuie învățate. Dacă vrem să supraviețuim autocrației ce înflorește în Occident, am face bine să studiem trecutul recent al țărilor defavorizate și să-i ascultăm pe oamenii din aceste țări care și-au apărat libertatea în ciuda asediului necontenit asupra ei.
Alexander von Humboldt, marele naturalist din secolul al XIX- lea, a spus: „Nu există o perspectivă asupra lumii mai periculoasă decât perspectiva celor ce n-au văzut lumea.“ Schimbările politice recente pun din ce în ce mai multă putere în mâinile oamenilor care disprețuiesc în mod public orice privire îndreptată către lume, dintre care un număr mare sunt cei care călătoresc fără să vadă nimic. Eu dețin dublă cetățenie în Marea Britanie și în Statele Unite, iar în 2016 am votat împotriva Brexit și împotriva lui Trump – și am pierdut. Victoriile înregistrate de Brexit și Trump sunt încercări de a respinge starea actuală a lucrurilor în favoarea unei fantezii cu bătaie înspre trecut. Însă încercările de a repeta trecutul sunt întotdeauna reinterpretări ale acestuia; se aseamănă doar în linii foarte mari cu ceea ce imită. Acesta este un nou naționalism, nicidecum vreo întoarcere la o politică reală de altădată. […]
Am scris în aceste pagini despre călătorie ca un mijloc de a înțelege depresia, dar, de fapt, călătoria este opusul depresiei. Depresia este o retragere spre interior, iar călătoria este o deschidere spre exterior. Poți crea o lume globală dacă ești martorul unei lumi globale. Deschiderea ne ține în siguranță. Internaționalismul este o problemă complicată și încâlcită, o sursă de conflict, nu numai de pace, însă călătoria și primirea călătorilor compensează întru câtva lucrurile. În același timp, susținătorii internaționalismului trebuie să-i recunoască neajunsurile. Este un fenomen masiv, derutant și greu de controlat. Exploatează forța de muncă ieftină din țările în curs de dezvoltare, ceea ce duce la împuținarea locurilor de muncă pentru muncitorii calificați din Vest. Favorizează producția multinațională gestionată de companii din țări dezvoltate, ceea ce atrage adesea după sine exploatarea persoanelor sărace de pe cuprinsul lumii. Barierele lingvistice pot duce la neînțelegeri îngrozitoare, iar sistemele de valori sunt deseori puse sub semnul întrebării. Însă nu rezolvăm aceste probleme dacă ne retragem în colțul nostru de lume sau dacă ridicăm ziduri. Este adevărat că nu te poți lăuda cu un slogan precum: „Globalismul este plin de imperfecțiuni, fiind în mod inevitabil dăunător pentru toată lumea – dar ne e mai bine cu sistemul actual, decât fără nici un sistem.“ Însă trebuie să-l rostim, deoarece xenofobia izolaționistă va învrăjbi alte popoare și națiuni împotriva noastră. La urma urmei, este o slăbiciune deghizată în fortificație. Când a spus că cei care se cred cetățeni ai lumii nu știu ce înseamnă cetățenia, Theresa May a înțeles totul pe dos. Trebuie să luăm atitudine în calitate de cetățeni ai țării noastre, dar să acceptăm totodată un întreg mult mai mare. De îndată ce credem că nu putem fi cetățeni ai lumii, pierdem lumea ai cărei cetățeni am fi putut fi.
Andrew Solomon
Undeva, departe
Călătorie pe meleagurile schimbării: șase continente și un sfert de veac
Humanitas 2018
