Ruta subterană despre libertate

Este discutabil că Barack Obama, fostul președinte american, a avut, realmente, mari performanțe ca lider al celei mai mari puteri – dacă punem pe o coloană ceea ce a promis și ceea ce a ieșit după 8 ani de mandate, minusurile în dreptul său sunt dramatice. Există chiar și glume despre acesta și una dintre ele are legătură cu literatura: s-a spus că, discutabil ca performer politic, Obama avea gusturi foarte bune în materie de literatură. Se poate argumenta că este așa: bunăoară, în fiecare vară, înainte de a pleca în vacanță, Obama anunța o mică listă cu cărțile pe care le ia cu ea, spre lectură. Listele sale de ”lecturi de vacanță” sunt foarte interesante. În ultima sa vară petrecută la Casa Albă, între cele cinci titluri pe care le-a făcut publice se regăsește și ”Ruta Subterană”. Romanul lui Colson Whitehead (al șaselea al autorului, în ordine cronologică, publicat în 2016, la 16 ani distanță de la debutul în roman al scriitorului american) care a luat Premiul Pullitzer în 2017 și Premiul pentru cea mai bună carte a anului din SUA în 2016 și, împreună cu acestea, alte premii mari; plus tiraje vîndute de milioane bune de exemplare, plus traduceri în peste 40 de țări.

Ruta-subterana2

Un detaliu care este izbitor la acest roman, încă de la primele sale pagini, este dimensiunea sa evident cinematografică. Cine dă un search rapid pe internet vede și una dintre urmările acestui fapt: Amazon Studios a cumpărat drepturile de TV pentru un serial. Tematica pe care o acoperă cartea e una pe val – are undă verde majoră inclusiv în sensul corectitudinii politice; prin urmare, e de așteptam ca filmul să fie unul de succes.

Cine dă o altă căutare despre această carte – una care, să zicem, vrea să obțină o hartă a receptării ei și a eventualelor borne de sens cu privire la roman – va mai fi izbit de un detaliu:puținătatea referințelor, ca inventivitate. Multe se repetă – și foarte multe de fapt stau în zona superlativului sau aproape de aceasta. Iată cîteva dintre ele: carte despre istoria Americii – din trecut, dar și cu bătaie pe ce e în prezent; carte luminoasă, dură; carte despre libertate și despre pandantul acesteia, sclavia (aici, la propriu, intre altele); carte despre o istorie ”subterană” a Americii, acum, posttraumatic redescoperită; carte despre evadare, despre fuga spre libertate; carte a contrastelor – lumină și intuneric; a povesti, luminos despre o perioadă întunecată, bunăoară. ”Nu faptele neapărat; ci adevărul faptelor” – cum indică o inspirată sintagmă care este legată de această carte.

Pe de altă parte, ”Ruta subterană” este un roman care stă pe un val la modă. Simplu spus: recuperarea – la nivel faptic, etic, istoric – a unei epoci intunecate pentru SUA.  Este și o patină, dacă insistăm să citim cartea de față și cu aceste lentile, corect politică în sau in jurul acestei cărți, dar mă grăbesc să spun că, de data aceasta, poate că e bine să fie, fiindcă atît miza pe care joacă intriga acestui roman și soluțiile narative propuse de Colson Whitehead sunt  decente, în regulă, profund umane. Așa încît, dacă acceptăm – și o putem face, avem elemente pentru aceasta – că decupajul pe care îl propune acest roman poate merge și către o asemenea afiliere, corect-politică, poate că este chiar de salutat acest mod de înțelege un demers corect politic. Fiindcă adevărul subteran, ascuns, care camuflează vinovății, trebuie scos la suprafață – și carte aceasta, între altele, face și ceva de acest gen. Perioada sclaviei în SUA este o temă mare, traumatică, extrem de sensibilă, dar și bine spusă, bine povestită în această carte de Colson Whitehead. Nu în alb și negru. Este o carte realmente cu multe nuanțe. De asemenea, este o carte care poate fi văzută și ca un demers retoric în numele egalității – dar a egalității de șanse, nu a aceleia absolute și absurde, pentru că inexistente – și a libertății.

Dincolo de aceste acroșe – care sunt justificate de opțiunea auctorială – și revenind la detaliul că nu există, ca plajă de considerații, o mare varietate de reacții la acest roman, este de spus că, deși cartea stă în cîteva repere, nu excesiv de multe, ea stă, de fapt, foarte solid: ca structură, ca intrigă, ca poveste. ”Ruta subterană” este și despre un mod simplu și un ton firesc de a vorbi despre lucruri grave, încă foarte dureroase în Statele Unite.

 

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *