1.Numărul 12 este unul cu multe semnificații și, în baza acestora, cu o bogată literatură care s-a forjat în jurul său. Avem 12 luni, 12 zodii, 12 apostoli și multe mai mult(e) decît atît, de fapt. Nu merg mai departe cu (încă) o interpretare care să graviteze în jurul acestui număr, enunț doar un fapt: avem, de foarte puțin timp, o serie de cărți publicate la editura Humanitas – și anume, ele însele, în număr de 12. Sunt cărți care, o spune și o scrie Gabriel Liiceanu, ”corespund obligației morale de a înțelege lumea curățind în prealabil mintea care judecă de prejudecățile ei, dar deopotrivă de patimile sufletului și de trufiile eului.” Și, mai departe: ”am vrut să împărtășesc cu cititorii iluzia că am putea alcătui, cu vremea, în astfel de mini-serii, o bibliotecă ideală care ne-ar putea scuti (sau vindeca) de rătăciri, fanatisme și prostii”.
2.Cele 12 titluri sunt volume de referință, iar tematică lor acoperă o paletă foarte generoasă. Acestea: 1. Konrad Lorenz – Cele opt păcate capitale ale omenirii civilizate; 2. Julien Benda – Trădarea cărturarilor; 3. David Eagleman – Incognito; 4.Czeslaw Milosz – Gîndirea captivă; 5. Allan Bloom – Criza spiritului american; 6.Roger Scruton – Cultura modernă pe înțelesul oamenilor inteligenți; 7. Oscar Wilde – De profundis; 8. Pierre Manet – Cum de putem trăi împreună; 9.Alain Besancon – Nenorocirea secolului; 10. Mario Vargas Llosa – Civilizația spectacolului; 11. Octavio Paz – Dubla flacără; 12. John Stuart Mill – Despre libertate.
3.Cînd te numești Humanitas și cînd ai în portofoliu în 27 de ani de existență undeva către 4.000 de titluri, să alegi 12 dintre acestea și să le prezinți că pe repere fundamentale în privința ”tablei stabile de orientare în lumea valorilor umane”, nu e un demers atît de ușor. Dar alegerea finală a acestora este una realmente fericită și foarte reușită. Cu ocazia lansării seriei la tîrgul de carte din toamna aceastui an, Gabriel Liiceanu – părintele acestei idei generoase – spunea, de altfel, că ”dacă m-ar întreba cineva care este fapta cea mai reprezentativă a editurii Humanitas de 27 de ani încoace, aș spune că este această serie. De ce? Pentru că ea rezumă, sub forma unor cărți esențiale, tot ce am vrut mai bun să facem, ca oameni de cultură, ca intelectuali, pentru această țară.”
4.Patru dintre aceste titluri aparțin unor autori care au fost, în ultimele două secole, răsplătiți cu Premiul Nobel. O carte din trei-statistic vorbind. Trei Nobeluri pentru literatură (Czeslaw Milosz, Octavio Paz, Mario Vargas Llosa) și unul pentru fiziologie/medicină (Konrad Lorenz – co-laureat acum aproape jumătate de secol). Desigur, fără să fie un amănunt marginal, nu faptul de a fi o colecție în care se găsesc vizibil mulți laureați cu Nobel este fundamental. Altceva e. Aceasta: faptul că aceste titluri (toate împreună – căci ele sunt vase comunicante foarte prețioase) reprezintă una dintre soluțiile limpezi pentru ceea ce, la aceeași mai sus invocată lansare a colecției de la Gaudeamus 2017, Horia-Roman Patapievici numea problema fundamentală a omului adult – ”Discernămîntul mi se pare că este problema fundamentală a omului adult.”. Altfel spus, odată cu ”12 cărți despre lumea în care trăim” suntem în fața sau, alegîndu-le, suntem de-a dreptul în posesia unui GPS cultural de cea mai bună calitate dintre cele posibile.
5.Revenind la numărul 12, una dintre semnificațiile acestuia trimite la fix același număr al apostolilor lui Isus. Aș risca o parafrază: avem, odată cu această mini-serie de la Humanitas, încă 12 apostoli – dar, de data aceasta, sub forma unor cărți. 12 apostoli care sunt trimiși spre cititori ca să aducă vestea bună: a rațiunii, a argumentului, a spiritului critic, a democrației, a curiozității, a gîndirii eliberate și atente, a moderației, a adevărului, a dreptății, a civilizației, a stilului, a umanității, a libertății.
6.Dacă acceptăm acest mic joc în jurul celor 12 apostoli de hîrtie, atunci putem să mergem și mai departe și să vorbim despre o ”tradiție vie”. Este o linie de discurs adecvată pentru că aceste cărți fac realmente o tradiție vie. Cărți, unele dintre ele, clasice/clasicizate – dar care vorbesc, limpede, răspicat, prezentului. De altfel, formula sub care stau toate aceste 12 volume este, inclusiv din această perspectivă a unei tradiții vii, relevantă – seria se cheamă ”12 cărți despre lumea în care trăim”. Timpul verbului este esențial în această formulare: în care trăim, nu în care ”am trăit”! Datarea originară a celor 12 titluri nu este, desigur, unitară- sunt cărți publicate și în secolul 21, și în secolul al XX-lea, și în secolul XIX. Indiferent însă de secolul în care au fost scrise, ele sunt actuale.
7.Toate titlurile din această serie aparțin, în sens larg, eseisticii. Două anume dintre acestea vin dintr-o direcție neobișnuită, una cultivată la noi programatic și cu un succes distinct de Humanitas: literatură care vin pe filieră științifică, cu accent medical în cazul celor două titluri pe care le am în vedere. Mai precis: cartea lui Konrad Lorenz și cea, de asemenea fascinantă și ca document de literatură medicală foarte bine povestită, a lui David Eagleman, specialist în neuroștințe (un domeniu din care ne vin deja lucruri spectaculoase și din care este înțelept să așteptăm, într-un viitor mediu, să ne vină chiar elemente revoluționare pentru cunoaștere – și, mai departe, pentru etică, pentru religie, pentru viață…).
8.Cîte, cel puțin, trei titluri acoperă și argumentează solid excelența a două dintre școlile cele mai înalte ale eseisticii din modernitate: cea franceză și cea britanică. În detaliu: pentru Franța, volumele (le înșir în ordinea cronologică a apariției edițiilor lor prime) lui Julian Benda, Alain Becancon, Pierre Manet; pentru Marea Britanie (folosesc același criteiu de ordonare), cărțile lui John Stuart Mill, Oscar Wilde și, recentissim și foarte important, Robert Scruton.
9.De peste Ocean, trei prezențe în această serie: doi sud-americani (un peruan – M.V. Llosa – și un mexican – Octavio Paz) și un nord-american, superstarul din Chicago, Allan Bloom. Din Est, mai precis din Europa Centrală, un singur nume –Cz. Milos. Dar ce nume și ce carte!
10.Despre libertate, în multe dintre formele pe care aceasta le poate lua, precum și despre patologiile acesteia sunt, implicit, toate cele 12 titluri invocate mai sus. Explicit, unul anume este despre una dintre valorile întemeitoare ale ”tablei stabile de orientare în lumea valorilor umane” – cartea clasică, manualul despre libertate, al lui J.St. Mill. ”Despre libertate” este, de altfel, și cea mai veche dintre cele 12 apariții grupate în această serie, în vreme ce volumul de eseuri despre civilizația spectacolului (a propos: între altele, o ”civilizație” cu o vocație foarte puternică de a distruge discernământul!) al lui Mario Vargas Llosa este cea mai recentă apariție. De asemenea, cu titlu informativ: toate aceste cărți au mai existat în limba română în cel puțin o ediție pînă acum, iar în noua serie avem o singură carte care apare cu un titlu schimbat față de cel cu care intrase, cu ceva ani în urmă, pe piața noastră de carte (este vorba despre volumul– impresionant ca viziune, ca anvergură ideatică și ca forță de argumentare și demonstrație – unuia dintre cei mai mari gînditori politici contemporani din întreaga lume, Pierre Manet, acum intitulat ”Cum de putem trăi împreună. 16 lecții de filozofie politică pe înțelesul oricui”, în primă ediție denumit ”O filozofie politică pentru cetățean”).
11.Nu în ultimul rînd, volumul lui Alain Becancon e despre cele două teribile și – ideologic și faptic, vai! – comparabile totalitarisme care au ”nenorocit secolul” trecut (comunismul & nazismul) și care au lăsat în urmă zeci multe de milioane de victime. Cartea polonezului Cz. Milosz descrie ce se întîmplă cu o ”mintea captivă” – cum se comportă aceasta, ce alege să țină minte, ce alege să uite, cum se naște, cum se întreține, cum se (auto) justifică. J. Benda, în al treilea rînd, descrie ”trădarea cărturarilor” care are loc atunci cînd mintea, scrisul, gestica publică ale acestora sunt puse în slujba puterilor ce se construiesc în jurul unor idei precum rasă, clasă sau națiune. În fine, Alan Bloom vede în ”The Closing of the American Mind” (acesta este, mai concludent decît cel românesc, titlul originar al cărții) simptomatologia și patologia decăderii – academice și, în fond, de civilizație – care cuprinde lumea occidentală și din care ajung, tot mai des, ecouri și la noi. Am insistat să grupez, în penultimul pasaj al acestui text, cele patru titluri – sugerînd, totodată, că, vase comunicante, aceste 12 cărți pot fi combinate în ”pachete” de lectură mai mici, de patru bunăoară, cum propun chiar aici – și pentru că a)derivate numeroase ale formulelor care pot nenoroci un secol sau altul sunt în vigoare și vor continua să se nască, iar b)aceste 4 cărți ne ajută le o foarte rafinată înțelegere și, poate, ocolire a acestora.
12.Așadar, odată cu aceste 12 cărți, avem repere majore etice, repere majore istorice, repere majore stilistice, borne esențiale care orientează, care ajută sau care nasc discernământul. Cărți care, în plus, și acum preiau o sugestie faimoasă ce se regăsește într-un eseu al lui Gabriel Liiceanu, propun ”patrii mici” curate și remarcabile cu ajutorul cărora este posibilă buna orientare în lumea de azi a patriilor mari.
