Despre dictatură și cucerirea spațiului virtual

Astăzi, grație internetului, dictatura sau autoritarismul clasic nu mai sunt posibile în țările occidentale. Pentru a reuși să concentreze și să mențină puterea, regimurile dictatoriale au creat noi realități sociale și politice din care indivizii nu puteau scăpa; erau închiși într-o colivie acoperită și netransparentă. Realitatea nouă pe care regimul totalitar o genera era unica realitate pe care indivizii, în majoritatea lor, aveau să o cunoască. Lucrurile s-au schimbat în zilele noastre. Trăim în două realități: una spațială, fizică și alta virtuală, mediată de un gadget și liberă de condiționările pe care realitatea fizică le impune. Realitatea virtuală e mai atrăgătoare decât cea fizică prin tipul de libertate pe care îl oferă; unul în care responsabilitatea individuală nu e o implicație a libertății. La fel de atrăgătoare o face și anonimatul sau lipsa de status social. Realitatea virtuală e construită după aceeași structură ca realitatea fizică: indivizii sau „userii” sunt motivați de stimulente precum rankingul (în China, de pildă, se încearcă un proces invers: acum câteva zile au demarat un proiect-experiment prin care cetățenii urmează să aibă acces la toate serviciile numai pe baza rankingului personal, obținut în urma diferitelor activități pe care le desfășoară zi de zi; fiecare activitate are un punctaj diferit: mersul la cumpărături, plata datoriilor la timp etc.).

bizar 213

Oamenii nu își mai pot pierde libertățile fundamentale în lumea reală astăzi, pentru că accesul permanent la realitatea virtuală le modelează așteptările. Iar cedarea libertății unui regim totalitar nu ar mai fi posibilă. Dictatura clasică nu ar rezista presiunii civice, protestelor și revoltelor. Dar oare înseamnă asta că odată cu era tehnologiei pericolul dictaturii s-a sfârșit?

Din contră, aș zice. Dorința de putere a oamenilor a rămas aceeași. Natura noastră nu se schimbă de la o epocă la alta. Numai strategia prin care unii dintre noi vor să-i controleze pe ceilalți s-a schimbat. Corectitudinea politică, această nouă formă de dictatură, acest nou totem generator de tabuuri, lucrează în sens invers: vrea să controleze realitatea fizică folosindu-se de realitatea virtuală. Controlând realitatea virtuală va ajunge să controleze și realitatea fizică. Cineva ar putea spune că pe internet există mult spațiu al libertății în care oricine poate face și spune ce dorește. Într-adevăr, numai că și spațiul acesta este controlat de giganții care dețin monopolul: Google, Facebook, Twitter sau Youtube. Accesul la acest spațiu al libertății este mediat de motoarele de căutare. Iar acestea sunt cele care impun filtre și sortează informația care ajunge la cititor. Să ne amintim că și în regimurile comuniste existau mici spații de libertate; de care însă regimul avea cunoștință și îl putea controla.

De aceea, să nu credem că odată cu internetul posibilitatea unei noi dictaturi a încetat să mai existe. Transformarea realității fizice după chipul și asemănarea realității virtuale – în care individul e doar un număr despre care se cunoaște totul – e un proces care amenință libertatea noastră și pe care îl resimțim cu toții. Să nu închidem ochii în fața noilor amenințări. Să rămânem mereu vigilenți. Libertatea se câștigă în fiecare moment.

P.S.: Lupta cu corectitudinea politică nu este lupta pentru dreptul de a-i înjura pe ceilalți. De a-i discrimina pe criterii etnice sau de status social. Este lupta cu rescrierea istoriei. Lupta cu cenzura și decăderea academică. Cu reinterpretarea trecutului și a faptelor. Cine nu vrea să vadă asta, nu vrea să înțeleagă realitatea socială.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *