MALDONADO: Trei societăţi, un singur moment

maldo

În fizică, noțiunea de „timp” desemnează o mărime vectorială și este tehnic definită ca produsul între masa și viteza unui obiect. Obiectul în discuție este în exemplul de față epoca, timpul actual  în care ne ducem existența.

Vremurile pe care le trăim sunt accelerate la toate nivelurile, încât uneori ne vine greu să analizăm, comentăm și să înțelegem dinamica acțiunilor. Ei bine, se poate spune că trăim practic trei realități, care formează un singur moment (momentum).

În primul rând, societatea informațională reprezintă o categorie care tinde să rămână din ce în ce mai mult în urmă din punct de vedere istoric, în timp ce în alte țări se conturează ca un viitor iminent. Este vorba despre transformarea capitalismului post-industrial în capitalism informațional și, o dată cu el, despre dezvoltarea întregii economii informaționale. Cel mai bun studiu pe această temă este de departe această operă monumentală în trei volume scrisă de M. Castells – La era de la información (Era informației). Aceasta descrie din punct de vedere istoric și sociologic societatea anilor ’90, perioadă imediat următoare prăbușirii Zidului Berlinului, a proceselor de Glasnost și Perestroika și a sistemului socialist din întreaga lume.

Urmează apoi societatea cunoașterii, al cărei sprijin material este economia cunoașterii sau, mai bine zis, economia bazată pe cunoaștere. În mod similar cu etapa anterioară, este vorba de economii care stau la baza bunăstării materiale bazate pe bunuri imateriale; mai exact,pe cunoaștere. Aceasta este societatea actuală, care s-a cristalizat începândcu anul 2000.

În ambele cazuri, se pot distinge sectoare și subsectoare ale economiei informaționale, respectiv ale celei bazate pe cunoaștere. Cu toate acestea, în mod clar, cunoașterea se dezvoltă ca o etapă de dezvoltare superioară informației.

Deosebirile și relațiile dintre societatea informațională și societatea bazată pe cunoaștere au constituit pentru o perioadă îndelungată obiectul de studiu al experților în knowledge management(“managementul cunoașterii”), un domeniu deschis, în care se regăsesc deopotrivă opiniile politicienilor, tehnicienilor și sociologilor, printre altele.

Mai recent, promovat în special de către oamenii de știință, a apărut conceptul așa-numitei societăți-rețea, respectiv a societății de rețele. Practic, conceptul își are originea în domeniul rețelelor complexe și înțelege lumea în termeni de rețele libere de scară, clustere, hub-uri sau – recent apărute – rețelele de ordinul al doilea, adică rețele de rețele.

Munca de pionierat realizată de Milgram pune a pus bazele teoriei care a devenit cunoscută drept„teoria unei lumi mici” (small-world theory). Potrivit acesteia, lumea a devenit mai mică și fiecare individ se află la circa șase grade distanță, în sens de cunoștințe, de oricare altă persoană de pe Pământ. Practic, este vorba de așa-numita teorie a celor șase grade de separare.

Tehnologiile de ultimă generație -cunoscut nu sub numele de TIC (un concept învechit al anilor 1970), ci sub denumirea de tehnologiile convergente (NBIC+S) și interdependențele înregistrate la un nivel înalt în lumea actuală evidențiază două lucruri: trăim într-o lume cu probleme mari și din ce în ce mai sistemiceși, prin urmare, vorbim de o lume extrem de complexă. („sistemic”și „complex” nu sunt în mod absolut sinonime, ci două faze ale aceluiași proces de marifluctuații și instabilități).

Fiecare epocă și fiecare societate dezvoltă știința corespunzătoare pentru a-și explica propria lume. De asemenea, fiecare secol își îmbogățește puterea de înțelegere a naturii și a universului cu ajutorul noilor intrumente teoretice, conceptuale și multe altele care se dezvoltă.

Privite din prisma trecutului, cele trei faze ale societăților în care trăim pot fi interpretate ca trei niveluri ale dinamicii globalizării. Cu toate acestea, la o privire mai atentă, este vorba de fapt de trei moduri de a înțelege dinamici din ce în ce mai complexe cu secvențe de feedback pozitiv.

Nimic nu este mai dificil decât să anticipezi prezentul, după cum îi plăcea tânărului Marx să spună. Nu mai spunem acum să proiectăm prezentul sau să prezicem viitorul. În fond, știința cu adevărat valoroasă nu mai prezice nimic, ci mai degrabă își autoimpune să înțeleagă și să explice fenomenele, dinamicile, comportamentele. Iar când o explicație este plauzibilă, atunci ar trebui să realizeze unele predicții, ca valoare adăugată. Pe termen scurt întotdeauna.

Undeva între cele trei societăți, apare o nouă știință (în1998): știința de date mari, pornind de la constatarea că trăim într-o lume ce operează cu cantități uriașe de date (big-data). În acest fel, este aproape imposibil să dezvolți în zilele noastre o știință eficace cu privire la societatea informațională, societatea cunoașterii sau societatea rețelelor, fără a încorpora șiașa-numita știință a datelor mari. Și abia atunci învățăm să gândim nu în termeni de cauzalitate, ci de corelații.

Vremurile pe care le trăim aduc noi probe și provocări pentru care, prin definiție, nu am fost pregătiți. Așa cum o parte a istoriei artei și a spiritului uman constă în crearea unor limbaje poetice și estetice noi potrivite fiecărei etape, tot așa istoria cunoașterii poate fi asociată creării unor noi științe, discipline, instrumente, abordări, metodologii și limbaje. Toate acestea  evidențiază o mare vitalitate.

În cele din urmă, mintea umană găsește răspuns la problemele survenite prin intermediul creării unor noi lumi. Trei societăți diferite, un singur moment. Și în ciuda tuturor aparențelor, transpare o vitalitate enormă și mari eforturi de imaginație și creare de noi logici. Drept contrabalansare a greutății zdrobitoare exercitate de realitatese află puterea și avântul dat de imaginație și cunoaștere. Un alt motiv de optimism.

 

Traducere din limba spaniolă de Adriana Rosenthal

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *