Mama
Care-şi ceartă copilul.
Care-şi trage ușor de ureche copilul.
Care-şi iubeşte copilul.
Care munceşte de-i sar capacele.
Care plânge când autorii îşi citesc poeziile la televizor.
Care poartă inele mari şi crede în puterea lor tămăduitoare.
Care nu înţelege de ce viaţa e atât de scurtă.
Care-şi cumpără prosoape şi papuci de casă şi nasturi şi alte nimicuri. La fiecare salariu.
Care butonează canalele de mare audienţă.
Care suspină fără motiv.
Care intuieşte până unde poate urca frica în om.
Care nu va muri niciodată.
Tata
Care încărunţeşte în mormânt.
Care, de când e sub pământ, nu mai e tata.
Care nu mă vizitează. (La maturitate, am devenit un copil rău, care nu-i îngăduie părintelui să-l viziteze nici măcar în vis. Îl împing sistematic pe tata spre uşa dintre vis şi realitate. Hâr încolo, hâr încoace. Nu opune niciodată rezistenţă. Îmi spune şoptit că ar trebui să învăţ mai bine scrisul, o limbă exotică, că nu ar strica să învăț japoneza. Să calc haine, mai ales cămăşi. Sub gulerul cămăşii umezite, îmi spune de fiecare dată, se pune o plăcuţă de metal, perfect întinsă, numai aşa materialul se va lăsa îmblânzit. Cu dunga pantalonilor, se procedează în acelaşi mod. M-am gândit că aș putea scrie un ghid al femeilor care vor să calce admirabil în timpul căsniciei.)
Care bea şi acum cafea cu năut. (Acolo, sub pământ. Dintr-o cană verde. Destul de grosolană după gustul meu. În schimb, nu mai fumează. Acolo e interzis să fumezi. Mă gândesc adesea că s-ar bucura să-i aduc ţigări pe furiş, când nimeni nu m-ar vedea, poate pe la amurg, o ţigară l-ar îmbărbăta negreşit şi ar avea, bineînţeles, ocazia să-şi revadă odrasla, copilul drag, unicul, pe care numai el ştia să-l pupe discret pe frunte, de teamă să nu alunge îngerii din jur, îngerii păzitori, scaiul acela de spirit şi suflet, fără de care omul nu ar mai fi om, ci orice altceva.)
Care-mi recită poezii fix la miezul nopții.
Care-mi spune că nopțile albe sunt făcute din giulgiul lui Dumnezeu.
Care-mi șoptește-n ureche, rar de tot, să înțeleg: ”Moartea e ca viața.”
Simona Constantinovici
n. 27.01.1968. A absolvit Facultatea de Filologie din Timişoara în 1990. Rămâne la Catedra de limba română a Universităţii de Vest din Timişoara, unde este actualmente conferenţiar. 1990-1991 – bursieră a Guvernului Francez la Universitatea din Burgundia. Membră a Atelierului literar „Ariergarda” şi a Societăţii Tinerilor Universitari din România. A publicat versuri, romane şi cărţi de specialitate : Casa cu tăceri de toate mărimile (poeme), Timişoara, Editura Augusta, 1996 (premiul de debut în poezie „Gheorghe Pituţ”); 47. îngeri de catifea (poezii), Timişoara, Editura Brumar, 2008; Colecţia de fluturi (roman), Editura Brumar, 2005 (premiul de debut în proză, revista „Mozaic” şi Editura Aius din Craiova); Nepoata lui Dali, Timişoara, Editura Marineasa, 2009; Palimpseste argheziene. Curs de lexicologie aplicată, Timişoara, Editura Politehnica 2005; Spaţiul dintre cuvinte. Polifonii stilistice, Timişoara, Editura Universităţii de Vest, 2006; Sertarele cu ficţiune. Manual de scriere creativă, Editura Bastion, 2008; Dicţionar de termeni arghezieni, I, II, Timişoara, Editura Universităţii de Vest, 2004, 2008; Dicționar de termeni arghezieni, III, Timișoara, Editura Universității de Vest, 2014; L'art du paradoxe dans l'oeuvre de Paul Claudel. Une approche stylistique, Saarbrucken, Editions Universitaires Européennes, 2011. A apărut în diverse antologii: Zona. Prozatori şi poeţi timişoreni din anii ’80 şi ’90, Timişoara, Editura Marineasa, 1997, p. 430-437; Manifest.20.rEvoluţie (antologie, cu 20 desene de Mihai Zgondoiu), Timişoara, Editura Brumar, 2009; La peur (mini-piesă de teatru), în La lettre R. Revue de culture et création, nr. 10: La tolérance entre les limites de l'intolérable, Suceava, Editura Universităţii „Ştefan cel Mare”, 2010; Antologie de poezie. Generaţia 90, cu o prefaţă de Cornel Ungureanu, Timişoara, 2011; Bijuterii din Piața Abundenței. Poeți ai generației '90 din Banat, antologie de Marian Oprea, Timișoara, Editura Brumar, 2011, p. 33-41; Poeți din Banat. Cele mai frumoase poezii, antologie de Marian Oprea, Timișoara, Editura Brumar, 2011, p. 75-81; Curte interioară cu papagali sau cum să pui în palma unui trecător o frunză de platan, în Strada Augustin Pacha. Curți interioare, volum îngrijit de Viorel Marineasa și Daniel Vighi, Timișoara, Brumar, 2011, p. 35-42; Aleea din parc – album de artă, Asociația culturală Ariergarda, Timișoara, Editura Brumar, 2012; Cutia albă (povestire), în Ficțiuni reale, editor Florin Piersic Jr., București, Humanitas, 2013; Reviste de cultură înșirate pe sfoară (povestire), în Cărți, filme, muzici și alte distracții din comunism, volum coordonat de Dan Lungu și Amelia Gheorghiță, Iași, Editura Polirom, 2014, p. 24-29.
