Ştiaţi că, în antichitate, romanii stropeau porumbeii cu apă de trandafiri şi le dădeau drumul în sălile de banchet, ca să înmiresmeze aerul?
Ştiaţi că, în japoneză, cuvîntul „a mirosi” este aceşi cu cel care desemnează faptul de „a asculta”?
Ştiaţi că „se spune că două iasomii sunt mai bune decît una singură, iar în acest caz folosirea iasomiei sambac şi a celei de tipul grandiflorum creează un întreg al cărui rezultat înseamnă mai mult decît suma părţilor sale?
Eu nu ştiam nimic din ceea ce am fişat mai sus (şi nici multe altele) în dreptul „cîrligului” cu „ştiaţi că…” – am aflat însă, zilele acestea, citind o carte a cărei lectură mi-am promis-o mai demult, în preajma unei sărbători. Cartea se numeşte Istoria parfumului.
Să spui despre Mandy Aftel că este specialistă în parfumuri e mult prea puţin spus. The New York Times îi spune, direct, „regină”: „Mandy Aftel este regina parfumurilor naturale, cea mai creativă personalitate din industria fragrancei”.
A început cu un curs despre parfumuri – la un studio de aromaterapie, de lîngă casa în care locuia. „Pe măsură ce asimilam mireasma uleiurilor, cu toată diversitatea lor minunată, aveam sentimentul că o senzaţie în oglindă se răsfrîngea în mine; simţeam că devin una cu ele, de parcă ar fi pătruns cu totul în corpul meu. Nu mai puteam să fac nici o diferenţă între mine şi ele. Nu puteam şi nu voiam să găsesc cuvinte să le descriu, mă simţeam radioasă şi plină de viaţă – la fel de radioasă şi de plină de viaţă ca ele. M-au fermecat pe loc”. Şi anume: sticluţele de esenţe botanice sintetizate natural cu muşchi de stejar, angelică, iasomie, tămîie, paciuli, kewda, portocale dulci, limeta!
Înaite de a merge la seria de cursuri despre parfum, Mandy Aftel – neştiind nimic despre arta parfumeriei – a intenţionat să scrie un roman. Unul despre un parfumier. „M-am înscris la un curs despre parfumuri, fără să îmi imaginez că în timp ce exploram subiectul noii mele cărţi eram pe cale să-mi descopăr adevărata menire, devenind artisul despre care intenţionam să scriu”.
Nu a mai scris un roman, în cele din urmă; dar a dat-o, totuşi, o carte – „Esenţă şi alchimie: cartea parfumului” – „o lucrare bine primită în rîndul mişcării parfumeriei artizanale”. Şi, după un timp mai îndelungat, o alta – cea pe care tocmai o survolez în cadrul acestui text.
ZOOM: Mandy Aftel – „Sunt profund impresionată de esențele naturale, în timp ce materiile sintetice nu au nici un farmec pentru mine. Există o textură și o formă a aromelor naturale fascinante, care îmi dau senzația că sunt capabilă să pătrund până în adâncul lor, ca să le văd din interior. Mărturisesc că istoria lor împletită cu istoria omenirii, jur-împrejurul planetei, mă emoționează.”
Istoria parfumului este o carte, cum să zic, înmiresmată. O poveste înmiresmată care se întreţese în jurul a cinci miresme de referinţă. Şi anume: scorţişoara (ca liant, spune autoarea, cu epoca riscului şi a descoperirilor); menta (indice delicat al originilor, spune tot ea); tămîia (mireasmă spirituală); ambra cenuşie (esenţa care ne provoacă apetitul pentru necunoscut); şi iasomia (semn al frumuseţii în lumea miresmelor).
E o poveste – cea pe care o spune Mandy Aftel în cartea de la Baroque Books & Arts – fascinantă, cu ramificaţii nebănuite, cu „încăperi” tainice, aromate. Aceasta şi pentru că, în mod evident, în cuvintele autoarei, „în pofida progresului în domeniul cunoaşterii ştiinţifice, mirosul rămîne una dintre cele mai accesibile şi în acelaţi timp ireductibile experienţe magice de care avem parte. Într-adevăr, pătrunderea în lumea misterioasă a parfumului este precum trecerea printr-o oglindă şi descoperirea, pe partea cealaltă, a unui miracol, a unui mister, a une surse de uimire”
P.S. Despre parfumuri, cu voce:
Bonus: Un fragment dintr-un interviu cu autoarea acestei cărţi aici: http://baroquebooks.ro/colectii/savoir-vivre/174-istoria-parfumului
