Sabina Fati, ”Singură pe drumul mătăsii…”, (1)

Sfatul ayatollahului pentru vindecarea
apetitului sexual şi răspunsul la întrebarea
dacă bărbatul care a făcut sex cu puiul
poate să-l mănânce

„Purtau chador-ul într-un fel pe care l-am observat şi la alte femei,
în special la cele tinere. Nu aveau nimic, nici în gesturi, nici în mişcări, din sfiiciunea cu care bunica mea îl purta: fiecare gest al acesteia
te ruga să o ignori, să treci pe lângă ea şi să o laşi în pace. Toată copilăria şi adolescenţa mea chador-ul a avut o semnificaţie deosebită pentru mine. Îmi amintesc cum îşi înfăşura chador-ul în jurul trupului şi cum se plimba prin grădină când rodiii erau în floare. Acum, chador-ul era pentru totdeauna compromis.“
(Azar Nafisi, Citind Lolita în Teheran. Memorii despre cărţi)

Sabina Fati,” Singură pe drumul mătăsii. 80 de zile, 15 000 km, 2 500 de ani de istorie”, Humanitas, 2015

O femeie îmbrăcată din cap PÂNĂ-N PICIOARE ÎN NEGRU, de i se văd doar ochii, mă împunge cu o perie verde-fosforescent de curăţat praful, atrăgându-mi în acest fel atenţia că nu-mi ţin destul de strâns chador-ul, adică mantia lungă până-n pământ, în general neagră, dar mie mi-au dat de la hotel una albă cu flori verzi, care se poartă peste hijab, în aşa fel încât să nu se vadă decât mâinile şi faţa. În jurul mormântului lui Reza, din Maşhad, în tot aşezământul sacru poţi veni la orice oră din zi şi din noapte, cu singura condiţie să porţi chador. În miezul zilei, vara sunt în jur de 50° Celsius, dar credincioasele musulmane nu sunt deranjate de toate straturile de haine pe care sunt obligate să le poarte.

Nu i se vede nici un fir de păr. Are o eşarfă crem dintr-un material bun, pe care a prins-o cu două broşe discrete, pentru ca hijab-ul să stea perfect întins în jurul ovalului feţei, dar să cadă în falduri bogate şi ordonate în spate. E o întreagă artă să porţi aşa ceva şi să-ţi stea şi bine. Layla are îndemânarea necesară pentru asta şi un gust estetic ieşit din comun. Îşi asortează mereu eşarfa cu pantalonii sau cu geanta şi este extrem de atentă la toate amănuntele, deşi are doar 15 ani. Pare ceva mai mare, vorbeşte perfect engleză şi îmi pune o mulţime de întrebări despre universităţile din România, inclusiv dacă ar putea studia la Bucureşti. E pregătită să plece oriunde după ce termină liceul.

Îmi spune toate astea pe drumul spre Tus, la câţiva kilometri de Maşhad, unde familia ei m-a invitat să văd mormântul lui Firdusi (940–1020), poetul naţional al Iranului, autorul poemului epic Şahname, sau Cartea Regilor, istoria monarhiilor persane până în secolul al VII-lea. În total, poemul are 60 000 de versuri şi e considerat unul dintre cele mai lungi din lume.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *