Sócrates la închisoare

“Fostul premier portughez José Sócrates, aflat în arest preventiv din cauza unor acuzaţii de corupţie şi fraudă fiscală, a refuzat, marţi, să iasă din închisoare pentru a fi plasat în arest la domiciliu sub supraveghere electronică. Într-o scrisoare publică, Sócrates declară că este nevinovat şi că refuză să iasă din închisoare, unde se află din noiembrie 2014, pentru a denunţa erorile repetate comise de instituţiile judiciare în cazul său, conform Reuters. „După şase luni de închisoare, nu s-a făcut nimic, nu există nici măcar o dovadă, nici măcar o inculpare”, scrie Sócrates. José Sócrates a fost premier al Portugaliei în perioada 2005-2011 şi a demisionat în mijlocul celui de-al doilea mandat, după ce a fost obligat să solicite un plan internaţional de salvare care să permită economiei portugheze să iasă din criza datoriilor în schimbul unor măsuri dure de austeritate” (Evenimentul Zilei, 11 iunie 2015).

Numele lui José Sócrates mi-a devenit cunoscut în 2011. Mă aflam la Lisabona cînd a fost anunţată demisia guvernului său şi am putut să văd pe ecranul televizorului din camera mea de hotel, aflată aproape de Praça Rossio, un personaj foarte elegant, care părea extrem de stăpîn pe sine şi semăna un pic, privit dintr-un anumit unghi, cu George Clooney. José Sócrates şi-a dat demisia cu stil, de parcă ar fi făcut o concesie aristocratică unei turme de nechibzuiţi.  Spera să cîştige alegerile anticipate care fuseseră convocate, asigurîndu-le astfel din nou un acces fără restricţii la zîmbetul său perfect tuturor portăreselor, coafezelor, învăţătoarelor sau stewardeselor din ţară. Socotelile lui nu s-au potrivit cu realitatea electorală din Portugalia, aşa că în loc să-şi păstreze postul de prim-ministru, a fost nevoit să-l cedeze mult mai puţin carismaticului Pedro Passos Coelho, un politician cu privire melancolică ce fusese fascinat în tinereţe de filosofie şi matematică. E greu de spus dacă José Sócrates va fi învăţat ceva din acea înfrîngere neaşteptată şi dacă se va fi pregătit să-şi ajusteze un pic zîmbetul. N-am mai auzit nimic despre el pînă în 2014 cînd, aflîndu-mă la Paris, am citit în Le Monde că fusese arestat în momentul întoarcerii la Lisabona, fiind acuzat de corupţie. Mult mai interesant mi s-a părut însă un amănunt dezvăluit de jurnaliştii francezi : imediat după ce a pierdut alegerile, Sócrates a plecat la Paris şi s-a înscris la un doctorat în filosofie la Sciences Po. Desigur, zîmbetul său avea nevoie de un cadru potrivit, aşa că a locuit într-un apartament de lux de pe Bulevardul Saint Germain, apartament în valoare de trei milioane de euro. A continuat să facă jogging, să asculte rock şi să se vadă cu doamne distinse. Nu avem nici o informaţie despre lecturile sale. Ştim doar că, proaspăt înscris la Sciences Po, a ţinut în 3 noiembrie 2011 o conferinţă în amfiteatrul Bolivar cu titlul « Quelques clés pour comprendre le Portugal actuel ». Probabil că auditorii au fost numai oameni de bună calitate, cu toţii posesori ai unor zîmbete exersate în multe asemenea ocazii. E imposibil ca aplauzele să fi lipsit la final. Prestigioasa instituţie pariziană nu s-a oprit la studentul Sócrates : Enrico Letta, fostul premier al Italiei a devenit în aprilie 2015 noul Decan al École des affaires internationales din cadrul Sciences Po. Şi tot pe acolo îşi mai fac veacul un fost ministru de externe al Spaniei, un fost ministru de externe algerian şi cîţiva bancheri olandezi şi scoţieni, cu toţii arzînd de nerăbdare să le împărtăşească glorioasa lor experienţă personală studenţilor despre care se crede în mod eronat că ar trebui să le soarbă cuvintele.

Lipsit de un daimon personal care să-l sfătuiască în momentele de cumpănă, Sócrates pare să se fi plictisit de viaţa de care avea parte la Paris şi a decis în mod cu totul nepotrivit să se întoarcă în Portugalia. Şi-a dat seama de greşeala făcută abia la aeroport, cînd a fost preluat de poliţişti, fiind dus in faţa unui judecător. Şi din noiembrie 2014, în loc să se bucure de apartamentul de pe bulevardul Saint Germain şi să audieze prelegerile unor filosofi aproape la fel de bine îmbrăcaţi ca el, zace în închisoarea de la Évora, regretînd că e lipsit de talentul literar necesar pentru a-şi descrie dezamăgirea şi furia.

Presa din Portugalia a propus două explicaţii pentru refuzul fostului premier de a ieşi din închisoare. Unii ziarişti pretind că Sócrates ar fi pariat că va fi în stare să înveţe suficient de bine limba daneză pentru a putea să ofere un interviu în exclusivitate unei televiziuni din Copenhaga la ieşirea din închisoare. Însă pentru că n-a progresat în ritmul dorit, el ar mai avea nevoie de circa cinci săptămîni pentru a putea să cîştige pariul şi acesta e adevăratul motiv pentru care vrea să mai rămînă la Évora. Alţii susţin că veritabila explicaţia e megalomania fostului prim-ministru care, folosind ca argument numele său, a început să se credea un Socrate al Portugaliei şi vrea să sfîrşească asemenea filosofului atenian, aşteptînd să primească porţia de cucută…

 

 

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *