Raspunsul meu este categoric si transant: Da. Nu au fost fenomene identice, fireste, au avut si au trasaturi specifice care trebuie luate in seama. Dar au fost similare in privinta ambitiei reconstructiei conditiei umane pe baze ideologice. Au avut in comun ceea ce istoricul Roger Griffin numeste impulsul palingenetic. Au facut din propaganda pilonul unei “civilizatii” a urii si minciunii. Au ridicat delatiunea la rang de virtute. Au utilizat teroarea in masa pentru a-si atinge delirantele teluri. In fazele lor paroxistice, au fost dictaturi revolutionare exterministe. Pana si Lev Trotki, la sfarsitul vietii, a ajuns sa intuiasca, ingrozit, aceste lucruri.
Daca vrem sa fim onesti, nu putem condamna un totalitarism exonerandu-l pe celalalt, cautandu-i varii alibiuri. Ambele au incarnat demonismul politic modern, voracele apetit pentru dominatia totala, spre a folosi conceptul Hannei Arendt, cea care ne-a dat cartea fundamentala, o spun cu deplina responsabilitate, pe acest esential domeniu. Comunismul este un rasism social (termen introdus, dupa stiinta mea, de N. Steinhardt), national-socialismul este un rasism biologic. Ambele sunt exclusiviste si vestesc “purificarea” umanitatii. Prin orice mijloace: foamete, Zyklon B, killing fields, lagare in desert ori in frigul arctic.
Ambele totalitarisme privesc socialul ca pe o “gradina”, cum spunea sociologul Zygmunt Bauman. Partidul-stat, nascut din partidul-miscare, este “gradinarul suprem”. Detine oWeltanschauung care are raspunsuri definitive sii irevocabile la toate problemele umane. Statul este, spre a o cita pe Hannah Arendt, care cita un ideolog nazist, unWeltanschauungsstaat. Altfel spus, o ideocratie. Buruienile trebuie plivite, “vermina” trebuie eliminata, deratizarea sociala si rasiala trebuie indeplinita ca o misiune sacra. Este ceea ce le spunea Heinrich Himmler, in deplin secret, comandantilor de lagare de concentrare la o reuniune, in 1943, la Poznan (Posen)…
La un colocviu–era prin 2010– la Universitatea Yale, istoricul Timothy Snyder spunea ca aceia care se opun compararii celor doua totalitarisme (leninist, ori mai precis spus, comunist, si fascist) au facut de-acum comparatia ei insisi si au ales…
Recomandare:
https://tismaneanu.wordpress.com/2015/05/20/neo-totemism-secular-mai-are-totalitarismul-un-viitor-un-eseu-de-marius-stan-si-vladimir-tismaneanu/
Vladimir Tismăneanu
Este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012).
Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" si in numeroase alte locuri. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale.
Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania.
