– Mi-i dor de tine, Lupeso. – Și mie de tine, Suciule. – Hai să ne futem una bună. – Ești măgar. – Ce-i pentru tine iubirea, Lupeso? – Iubirea e atunci când te freacă cineva la cap. Dar pentru tine, Suciule? Pentru tine ce e iubirea? – Iubirea e […]
Vorbim adesea de Stat, democrație sau guvern fără să ne obosim să mai definim clar aceste noțiuni și apoi ne mirăm că ne certăm. Sunt concepte atât de vehiculate încât ni se pare că nu mai este necesar să explicăm filosofia din spatele lor. Cert este că cetățenii de rând, […]
Despre ceea ce s-a întîmplat în vara lui 2012, adînc-nefiresc, cu democrația fragilă din România s-a scris mult prea puțin. În mod aparte, cu excepția unor reacții punctuale venite dinspre partea bună și tot mai stingheră a mass-media, s-a scris ridicol de puțin de pe poziții de bună credință despre […]
când plâng nu mă feresc de tine te privesc în ochi așa cum un bărbat se privește-n oglindă fără teama că o să vadă cu totul altceva decât ce știe când plâng am în piept o inimă plină de curaj
Suntem liberi, asta în teorie. În practică suntem dependenţi – de ţigări, de părerea altuia, de privirea celorlalţi, de « cum se face ». Ne ia ani de zile să ne eliberăm şi tot nu suntem liberi: mai e nevoie de încă ani de zile să devenim cu adevărat singuri, […]
Când scriu, eu din cuvinte Îmi fac o lumânare Şi sui cu flãcãruia În ascunzişul minţii. Acolo, înãuntru, Mi-aratã lumânarea, Sunt plãji pe care timpul Îmi lasã şi-mi ia daruri. Nimic din tot ce capãt Nu pare sã-mi rãmânã Şi totuşi cum se-ntoarce Din nevãzut pierdutul, Când arde lumânarea!
-pe Strada SzekelyLazlo nr. 1 Undeva în Timișoara, pe o mică străduță cu case vechi și frumoase, în vecinătatea unui parc, pe o străduță ruptă de zgomotele orașului, de mașini, de claxoane, de oamenii bătând toate străzile în lungul și-n latul orașului de cum se ridică zorile și până-n noapte […]
În 1942, în camera unui hotel din New York, Max Ernst pictează Europe after rain II. Tabloul reprezintă viziunea sumbră a unui neamț refugiat în Statele Unite asupra continentului European, aflat la acea dată într-unul dintre cele mai dificile momente din istoria sa: cel de-al Doilea Război Mondial. Peisajul este […]
Dincolo de poem şi dincoace de roman, ” Foc palid” reconfirmă, la 1962, că una dintre virtuţile centrale ale geniului nabokovian este capacitatea de invenţie, de dedublare şi de alunecare, ironică, prin vârstele literaturii. Subtilitatea arhitecturală a acestui text care iese din canoane şi din reguli este maniera prin care […]
Puţini scriitori care reuşesc să impună un personaj, cu nume cu tot, ca etimon cultural al unor realităţi ulterioare, ca reper inconturnabil, ca tipar mentalitar. Ilf şi Petrov au reuşit un astfel de lucru, iar personajul lor se numeşte Ostap Bender pe care reeditarea romanului Viţelul de aur (traducere din […]
