Nasul şi regele

“Un bărbat din Harghita a ajuns la spital în noaptea de Revelion după ce a fost muşcat puternic de nas de un prieten, el urmând să fie supus unei intervenţii plastice, anunţă Agerpres. Sursa: ARHIVA EVZPotrivit dispecerilor de la Serviciul de Ambulanţă Harghita, incidentul s-a petrecut în localitatea Rugăneşti, după miezul nopţii. Doi bărbaţi, aflat în stare avansată de ebrietate sărbătoreau trecerea în Nou An şi, la un moment dat, dintr-un motiv necunoscut, unul dintre ei l-a muşcat pe celălalt de nas. Muşcătura a fost atât de puternică încît i-a smuls vîrful nasului. Bărbatul a fost transportat la Spitalul municipal din Odorheiu Secuiesc şi va fi supus unei intervenţii chirugicale plastice” (Evenimentul zilei, 1 ianuarie 2011).

Antropologul polonez Kazimierz Polocky a publicat în 1962 o lucrare, insuficient comentată în mediile savante, consacrată civilizaţiei Dongbo din sudul Nigeriei. Cartea de 768 de pagini îşi propune să ofere o viziune sintetică asupra felului original în care se raporta la lume această civilizaţie pînă de curînd ignorată. Citind-o, aflăm lucruri fascinante despre zeii Dongbo, despre succesiunea pe tronul regatului, despre obiceiurile alimentare ale locuitorilor, despre transformarea bătrînilor în sclavi la împlinirea vîrstei de 60 de ani, despre enorma preţuire de care se bucurau ventrilocii şi aşa-numiţii “dresori de stafii”, despre jocurile copiilor şi ale înţelepţilor, despre teatru şi dans ori despre muzica Dongbo, folosită doar în cadrul ceremoniilor funerare. Pentru că spaţiul pe care îl avem la dispoziţie este limitat, vom discuta doar despre una dintre cele mai stranii tradiţii a locului, aceea referitoare la alegerea regelui.

Potrivit lui Polocky,  de îndată ce este anunţată moartea suveranului aflat pe tron, trupul său este aruncat la cîini. Dacă e devorat în următoarele douăzeci şi patru de ore, auspiciile sînt favorabile pentru alegerea noului monarh. Dacă trupul nu e devorat în respectivul interval, urmează o perioadă de doliu de zece zile, în care spiritul rău al defunctului este alungat prin intermediul unor laborioase operaţii magice executate de cei mai faimoşi vrăjitori ai tribului. Abia după parcurgerea acestei etape se poate trece la alegerea viitorului rege. În faţa palatului regal sînt adunaţi toţi cocoşaţii, somnambulii, muţii, surzii, orbii, nebunii şi poeţii. Aşteptarea durează pînă cînd unul dintre aceştia începe să bolborosească o seamă de cuvinte ininteligibile, semn că a fost ales ca receptacul de spiritul Zeului Pădurii. Din acea clipă el devine arbitrul, hotărînd dacă regulile necesare alegerii regelui au fost respectate. La îndemnul său, începe confruntarea dintre candidaţii la tron. Pretendenţii au la dispoziţie şase ore pentru a se muşca de nas unii pe alţii. Este proclamat rege acela care reuşeste să smulgă primul o bucată din nasul unuia dintre rivalii săi.

De îndată ce regele este ales, toţi supuşii lui sînt obligaţi să-şi proclame fidelitatea faţă de noul suveran în cadrul unei ceremonii publice în timpul căreia trebuie să i se înfăţişeze şi să se lase muşcaţi de nas. Sînt exceptaţi de la acest ritual copiii pînă la doi ani, femeile aflate la menstruaţie şi bătrînii deveniţi sclavi. Cei care încearcă să se sustragă de la îndeplinirea acestui act de supunere sînt imediat exilaţi sau, dacă refuză să părăsească tribul, sînt arşi pe rug. Pe lîngă semnificaţia politică a respectivei ceremonii, ea îi permite regelui să-şi aleagă cei mai importanţi colaboratori, căci principalul criteriu pentru îndeplinirea diferitelor funcţii la curte este forma şi dimensiunea nasului. Astfel, se crede că un războinic trebuie să aibă un nas mare şi cărnos, un vraci – un nas mic şi subţire, un poet – un nas lung şi sfidător, însă nici una dintre aceste opinii nu este obligatorie pentru rege, care poate să procedeze potrivit bunului său plac, alegînd un poet lipsit de nas sau un jongler ciung, fără ca aceste alegeri să stîrnească vreo reacţie de dezaprobare.

Un rege nu poate să renunţe la tron decît în situaţia în care îşi retează nasul, oferindu-l spre verificare celor cinci înţelepţi ai tribului. Aceştia constată mutilarea şi proclamă decăderea din drepturi a regelui, care este imediat exilat. De îndată ce fostul monarh părăseşte graniţele regatului, se trece la declanşarea procedurii de alegere a viitorului suveran, iar locuitorii se pregătesc să fie muşcaţi din nou de nas.

 

(microeseu din volumul „Metafizica bicicliştilor”)

biciclite

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *