Să zicem că au cam 100-120 de pagini. Tipărute într-un format mic, numai bun să încapă într-un buzunar – de sacou, pantalon, geacă. Sînt cărţi cam de-o palmă – şi, nu doar prin dimensiunile foarte prietenoase, sînt „esenţe tari în fiole mici”. Publicate la editura All, într-o colecţie distinctă şi care ar fi meritat şi ar merita o atenţie publicistică mai mare. Condiţionat de un personal interes profesional direct – interes de cercetare -, voi semnala, pe scurt, doar unul dintre titlurile apărute în această serie – intitulată, destul de banal, „foarte scurtă introducere”. Şi anume, un volum de(spre) sociologie semnat de Steve Bruce, profesor de sociologie în Aberdeen, specialist în problematici legate de impactul şi de sensul religiei în lumea modernă, dar şi de conflictele din Irlanda de Nord.
Steve Bruce problematizează condiţia contemporană a sociologiei şi argumentează în contra celor care reduc această disciplină la un steril joc teoretic. „Dacă este ca sociologia să fie mai mult decît o simplă speculaţie interesantă (şi nici măcar atît de interesantă, uneori), ea trebuie să fie o disciplină empirică. Cu alte cuvinte, teoriile şi explicaţiile ei trebuie să se bazeze pe observarea sistematică a lumii reale”.
De asemenea, accentuează Steve Bruce, catalogarea sociologiei drept „ştiinţă socială” echivalează cu un proces de conştientizare atît în privinţa avantajelor, cît şi a dezavantajelor speciale care ţin de specificitatea domeniului de cercetat pentru această disciplină – faptul că, în fond, „ne studiem pe noi înşine”.
Riscurile şi mai ales dezavantajele acestui mod specific de a fi al demersului sociologic sînt accentuate, adesea ca proiecţii definitive, de „partizani” şi de către „relativişti” (cele două formule sînt utilizate de asemenea de Steve Bruce). „Partizanii şi relativiştii” – notează Bruce – „consideră că nu putem decît să adoptăm o anumită poziţie bazîndu-ne doar pe temeiuri ideologice (punctul de vedere al partizanilor), fie să adoptăm toate poziţiile sau, mai bine zis, să nu adoptăm nici una (punctul de vedere relativist)”.
Condiţia specifică a demersului de tip sociologic propune însă şi oportunităţi şi avantaje. Privind dintr-o perspectivă distincă, putem depăşi modalităţile de a lua în posesie realitatea sociologiei pe care le propun perspective „partizane”, respectiv „relativiste”. Explicaţia sociologică, ne sugerează Steve Bruce, nu propune un scenariu absolut de luare în posesie a unei realităţi, dar nici nu e condamnată să rămînă la termenii pe care îi propun atît partizanii, cît şi relativiştii. De asemenea, deşi nu o ocoleşte, ea se sustrage cunoaşterii comune. „Am atras atenţia, în mai multe rînduri” – afirmă Steve Bruce – „asupra modului în care explicaţiile sociologice se deosebesc de simţul comun: sociologia recunoaşte faptul că realitatea este un construct social, identifică cauzele ascunse ale acţiunilor umane şi descrie consecinţele neanticipate ale acestora. Dar aş vrea să afirm, de asemenea, că tocmai simţul comun ne oferă cea mai bună garanţie a posibilităţii ştiinţei sociale. În fiecare zi, în sute de feluri mărunte, cu toţii încercăm să observăm, să descriem, să înţelegem şi să explicăm acţiunile noastre şi ale altora; unii dintre noi se descurcă mai bine decît ceilalţi, dar cu toţii facem greşeli. Totuşi, dacă reuşim să facem acest lucru la nivelul unor amatori, nu văd de ce nu am putea, cu un efort mai mare, să îl facem şi într-o manieră profesionistă”, notează sociologul britanic.
Iată, aşadar, doar una dintre multe direcţii – admirabil şi condendat formulate în care se discută despre sociologie în această „foartă scurtă introducere”. Deşi e o carte mică – dar numai în sens fizic, în privinţa dimensiunilor – temele, argumente, perspectivele care sînt etalate sînt foarte multe. Pentru că, aşa cum am spus şi la început, cartea aceasta ilustrează în mod evident că…”esenţele tari se păstrează în fiole mici”.
P.S. Pentru seria tematică invocată din care face parte această cărticică, iată şi restul titlurilor: http://www.all.ro/colectii/foarte-scurta-introducere/
