“Sunt liber”

Ca într-un film alb-negru îmi apari
În curte, ascultând de pe şezlong
Cum se-nfioarã marea în castani,
Înnebunind vãzduhul de foşniri.

“Sunt liber”, îţi repeţi la nesfârşit,
Cu ochii la copacii ce se zbat
Între pãmânt şi cer improvizând
Alternativa zborului pe loc.

“Sunt liber”, te întorci din nou sã-mi spui,
Iar eu precum castanii mã frãmânt
Captivã încã-n lumea de aici.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *