Istoria lui Corto Maltese, pirat, anarhist şi visător (3)

S-a impus în lumea iubitorilor lui Hugo Pratt convenţia că eroul său de bandă desenată, Corto Maltese, s-a născut în 10 iulie 1887, în La Valletta. Mama, gitană, era originară din Andaluzia, iar tatăl, marinar englez, provenea din Tintagel, cetatea legendarului rege Arthur. Se afirmă c-ar fi dispărut spre sfârşitul anilor ’30 ai veacului următor în Spania, în timpul războiului civil. S-a spus despre el că era încredinţat că va muri la Veneţia. O replică din povestirea desenată L’ange à la fenêtre de l’Orient pare – deşi nu e – premonitorie: „Venise serait ma fin”. Dar mai aflăm, dintr-o scrisoare a unui nepot al lui Cain Groovesnore, unul din eroii Baladei mării sărate, că în anul 1965 încă trăia în America de Sud, unde îşi petrecea timpul, după moartea bunului său prieten Tarao, privind în neştire oceanul.
Nu e greu să vezi în ziua de 16 iunie – când e compusă scrisoarea – o aluzie la Bloomsday, dată la care James Joyce a plasat acţiunea capodoperei sale, Ulysses – 16 iunie 1904. Michel Pierre, un exeget al operei lui Hugo Pratt, dă, de altfel, ca sigură întâlnirea dintre Joyce şi Corto Maltese în 1907, la Trieste: „Marinarul avea douăzeci de ani, iar scriitorul era doar cu cinci ani mai mare. Aveau în comun umorul şi ironia, cum şi plăcerea de a reflecta detaşat asupra vieţii care-l făcea pe Corto uneori cinic şi care l-a determinat pe Joyce să descrie jubilaţia creatorului «care, îndepărtat de opera sa, îşi curăţa unghiile»”.
Într-un interviu din 1991, răspunzând întrebării privitoare la „ultima aventură” a marinarului „cinic şi sentimental”, Hugo Pratt sublinia: „Nu, Corto Maltese nu moare în timpul războiului civil [spaniol], ci dispare atunci. Într-un prolog apocrif la prima istorie dedicată personajului, Balada mării sărate, se spunea că el murise deja, nebun, în Chile, în 1967”.

Istoria lui Corto Maltese-a

Ziua de 16 iunie poate fi, desigur, o întâmplare. Pe de altă parte, 1967 e anul în care numele şi figura lui Corto Maltese apar pentru prima oară, în cartea-album Una ballata del mare salato. Aşadar, atunci când îl introducea în scenă, eroul era deja mort. Ar fi fost prea mult ca data să fie 16 iunie (de fapt, e vorba de 1 noiembrie 1913, Ziua Tuturor Sfinţilor), dar momentul conţine o clară trimitere homerică: a cincea casetă a planşei a cincea ni-l înfăţişează pe Corto Maltese legat fedeleş, de mâini şi de picioare, fixat cu spatele de cadrul de lemne prinse cu frânghii ori liane, plutind în derivă în largul oceanului. Bărbos, musculos, sugerând acea grecitate pe care o simţi în fiecare vers al lui Homer, desenul seamănă izbitor cu ipostaza lui Odiseu imobilizat de catargul corăbiei, în episodul sirenelor. Ne amăgim astfel visând că personajul lui Hugo Pratt ar putea fi o întrupare belle-époque a eroului homeric, via James Joyce… Biografii marelui scriitor irlandez ne asigură că la începutul anului 1915, când se încheie aventura istorisită în Balada mării sărate, Joyce concepea, pe pământ italian, la Trieste, pagini din marea sa carte greco-irlandeză. La Trieste, oraş aflat la o aruncătură de băţ de obsedanta Veneţie, această Ithacă unde pe Corto Maltese nu-l aştepta nicio Penelopă…
(Pentru acurateţe şi obiectivitate, să notăm că Hugo Pratt dă drept sursă de inspiraţie pentru scena apariţiei lui Corto Maltese legat de plută o secvenţă din filmul Mutiny on the Bounty.)

Mircea Mihăieş – Istoria lui Corto Maltese, pirat, anarhist şi visător, prefaţă de H.-R. Patapievici, Polirom, Iaşi, 2014

Într-o licitaţie din 2008, organizată de casa Tajan, ţinută la Hotêl Drouot din Paris, între exponatele puse în vânzare, la poziţia 31 se afla, în copie, un „album artizanal” al cărui titlu vine în completarea ideii că Ulise a reprezentat pentru Hugo Pratt o obsesie. Albumul, despre al cărui conţinut nu am reuşit să aflu nimic, are o copertă albastră şi înfăţişează o corabie cu vele, grecească, plutind leneş. Iniţial, povestirea apăruse în numărul 243 al revistei Okapi, în ianuarie 1982. Se pare că există şi două ediţii pirat, însă n-am putut să le dau nici lor de urmă. Semnătura lui Hugo Pratt apare de două ori (o dată sus, a doua oară jos, în dreapta paginii), iar titlul acoperă, dominator, partea superioară a copertei: Le retour d’Ulysse. Aproape că n-ar mai fi nimic de adăugat.
Să citim, însă, cuvintele lui Obregan Carrenza, nepotul lui Cain Groovesnore, adresate din Viña del Mar (Chile) unui anume signor Ivaldi (fără îndoială, Florenzo Ivaldi, bunul prieten al lui Hugo Pratt) în fasta zi de 16 iunie 1965 – adică în perioada în care desenatorul plănuia să evoce aventurile lui Corto Maltese. De notat că formula obsecvioasă de adresare din originalul italian („Stimatissimo Sig. Ivaldi”) devine în varianta franceză politicos-neutră, „Cher ami”: „Dragă prietene, îţi scriu ca să te anunţ că i-am încredinţat domnului Pratt manuscrisele unchiului meu, Cain Groovesnore, împreună cu jurnalul de bord al căpitanului de vas Slütter şi două hărţi marine care i-au aparţinut căpitanului Galland. E tot ce am putut găsi printre hărţile şi cărţile vechi ale tatălui meu, în afara unei scrisori a verişoarei unchiului meu, Pandora Groovesnore, pe care am vrut s-o păstrez. Scrisoarea în sine nu prezintă mult interes pentru povestea pe care vreţi s-o publicaţi. Nu are pentru mine decât o valoare afectivă, însă vă transcriu un scurt pasaj care v-ar putea interesa. Iată-l: «…dacă-l vezi pe Cain, reaminteşte-i să nu uite să-mi trimită scrisorile pe care le aştept. Spune-i că celor mici le merge bine şi că Pamela îl pomeneşte fără contenire. Şi noi suntem bine, dar am avut o nenorocire în familie. A murit unchiul Tarao. A lăsat un gol imens. Dar îmi fac griji mai ales pentru unchiul Corto. Se înţelegeau de minune şi erau nedespărţiţi. Acum, când îl văd pe unchiul Corto stând singur în grădină, cu privirea stinsă, cu faţa spre mare, mi se strânge inima. Copiii încearcă să-i ţină de urât, dar el aproape că nu-şi dă seama»”.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *