Sint din start de acord: e o nedreptate sa citesti o carte de eleganta diamantina a “Maimutei carpatine” intr-o grila politic-ideologic-doctrinara. In sens larg, si in nici un caz intr-unul politologic-ideologic, volumul de eseuri al lui Radu Paraschivescu este SI un elogiu – da, mai degraba implicit – adus conservatorismului. Mai precis: un elogiu adus acelui conservatorism autentic, de profunzime si forta, care afirma (exalta, uneori!) bunul-simt, moderatia, etica si morala, sanatatea comunitara. “Maimuta carpatina” este, reformulat, un elogiu in oglinda adus acelui conservatorism ca atitudine robusta, ca stare de spirit.
Pe scurt si tehnic/sec, ce este aceasta carte: 30 de mici si enervant de bine scrise eseuri publicate in revista Esquire intr-un interval de 8 ani, 30 de bijuterii de stil si sens care, ne spune autorul, “ofera imaginea unei Romanii pe care, chiar daca o bombani la tot pasul, o iubesti fiindca e locul care te ingaduie pe lume”. Sint texte care “ataca” lateral diverse perspective ale vietii publice romanesti si care pun, in suma, o lumina extraordinar de cruda, de convingatoare si de justa asupra unor boli de cursa lunga ale acestei tari, asupra unor derapaje relevante si care lasa urme adinci, asupra, cu un singur cuvint, anormalitatii.
O privire fie si mai neatenta, pe fuga catre orizontul de teme cu care ne imbie (verbul e bine ales, e, cred, inevitabil, obligatoriu cind citim un text de Radu Paraschivescu –un mare seducator stilistic, un Mare Maestru al limbii romane) ne aseaza, imediat, citeva borne ale derapajului, ale excesului grosolan si deranjant, ale anormalitatii. 1.Despre „arhitectii compromisului” (cu accent, in eseul care deschide volumul, pe acel compromis care compromite!). 2. Despre invazia desertificanta a kitschului. 3. Despre romarlanul de muzeu. 4. Despre pudoare part-time si despre ipocrizie in spatiul public. 5. Despre Cosciug TV, „adjudecarea dupa moarte” si vampirizarea postuma a celebritatii. 6. Despre MicroTaxiRomania, democratie originala, economie originala, sociologie, psihologie si psihiatrie cit cuprinde. 7. Despre placerea antrenata de a confunda si despre enormitatile care rezulta din aceasta practica pe scara larga; 8. Despre hermeneutica si ontologia numelor cintaretilor de manele: 9. Despre, da, „maimuta carpatina” („neputinta de a gasi modele frecventabile o impinge spre singura meserie pe care o stapineste fara lacune: copierea. Maimuta carpatina are adincine zero, comportament de xerox si mentalitate de indigo. Vocatia ei e planul secund, rostul ei pe lume – ecoul unei gesticulatii care nu-i apartine si care inseamna imitare automata”); 10. Despre sport, furt si „flacoane de campioane”; 11. Despre ororile pe care le agata, de la botez, nasii si parintii la profilul multor romani (antologia numelor, cit se poate de reale, pe care le insura Radu Paraschivescu in textul „Cum ne botezam copiii” e si comica si tragica!); 12. Despre cutremure, cofetarii, prajituri si voluptatea de a distruge; 13. Despre insulta si invectiva ca trend-setter-i ai dezbaterii publice; 14. Despre „sexperiente sexacerbate” si vremuri „sextraordinare” ; 15. Despre romana – „limba noastra-i o povara”; 16. Shockotitlurile shockopresei autohtone, shockant de tabloidizata; 17. Despre meseriile care dispar; 18. Despre „comertul cu raza mica de actiune, tocmeala, chilipir si saftea”; 19. Despre (deja) traditia, intr-o masura semnificativa nefasta, a obiceiurilor romanesti de tranzitie; 20-21. Despre absurdul textelor muzica de ieri (din comunism) si de azi (dintr-o tranzitie autohtona care a dat si multe obiceiuri muzicale de mare mare prost gust); 22. Despre cum trece tranzitia, despre noaptea mintii unora dintre starurile sezoniere si despre limitele sanitare ale hazului de necaz („hazul de necaz e doar supapa, nicidecum salvare. Cine se multumeste sa rida fara sa-l intereseze cauza risului si mecanismele derivei nu va cauta niciodata din priviri punctul de sosire”); 23. Despre un curs introductiv la un inca nescris, dar de scris manual de istorie al poreclelor cu care sint indicate multe dintre persoanale publice; 24. Despre „verva inflationara a rostitorilor de timpenii”; 25. Despre omniprezenta cliseelor in comentariile sportive; 26. Despre creativitatea extraordinara a romanilor in a formula, memorabil, nonsensuri si aberatii; 27. Despre „iadele” (daciade, spartakiade, dinamoviade, mineriade) care au marcat istoria recenta a Romaniei; 28. Despre semnele si semnalele statutului; 29. Despre traducere, diletantism, impostura, tradare; 30. Despre bolilele recente si grave ale Romaniei noi.
Foarte pe scurt, cum spuneam, cam pe aici graviteaza, tematic volumul – excelent, era bine sa o spun poate mai devreme – scris de Radu Paraschivescu. Recititi inventarul acesta de teme si puneti in fata fiecareia dintre directiile sugerate o oglinda. In oglinda veti avea NORMALITATEA. Nu o utopie, ci normalitatea. Modele, moderatie, decenta, etica, bunul-simt. Toate, inca de cucerit in asa fel incit sa redevina ceva „de la sine”…
