Bunã-Vestire

Am început sã bat la porţi deschise,
Ca prin minune mâna dã de larguri
Şi-ncet se şterge diferenţa
Dintre afarã şi ce e-nãuntru.

Nici nu apuc sã-ntreb cã mã cuprinde,
Într-o îmbrãţişare, tot rãspunsul
Iar când respir, presimt dezmãrginirea.

Atâta bucurie creşte-n aer
Cã-mi vine sã-mi iau zborul… cât de tainic
Se-apropie depãrtarea, neatinsul!

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *