Andrei Oişteanu, “Narcotice în cultura română. Istorie, religie şi literatură”, (3)

Ion Barbu : „Eterul cotidian şi cocaina săptămânală”

Cazul poetului Ion Barbu este extrem de interesant, printre altele şi pentru faptul că poate fi, în bună măsură, reconstituit. Narcofilia lui Ion Barbu este atestată din 1921, când avea douăzeci şi şase de ani. În perioada 1921 1924 poetul a locuit în Germania, unde s a dus pentru a şi da doctoratul în matematică.

Barbu a renunţat destul de repede la ideea doctoratului, inclusiv din cauza narcomaniei. În termenii poetului matematician, el a abandonat studiile doctorale („uitasem docta muză”), înlocuindu le cu „un facil Eden” – o formulă cvasi¬ criptică menită să înlocuiască, dar şi să sugereze faimoasa sintagmă baudelairiană : „Paradis artificial”.

no images were found


„Din cauza unei prea lungi dezrădăcinări şi a interesului meu, mereu viu, pentru experienţele spirituale am luat (la Berlin) obiceiul anumitor stupefiante : eter şi cocaină !”, se destăinuie Barbu într o scrisoare adresată prietenului său flamand Léo Delfoss. Din aceeaşi epistolă aflăm despre periodicitatea practicării viciului : „eterul meu cotidian şi praful [de cocaină] săptămânal”, scrie Ion Barbu.

Efectul intoxicării cu eter este diferit, în funcţie de doza inspirată sau băută : de la efectul „superficial stimulator”, care provoacă un „optimism clarvăzător”, până la „adâncul narcozei totale”. În 1924, într un autoportret de eteroman, Ion Barbu se descrie prăvălit într o astfel de narcoză profundă, ca în urma unei anestezii rahidiene totale :

Şi nervi ce nu mai se nfioară :
Lăsate coarde de vioară
Şi clape coastele : de pian
Poros, văros, rachidian
(Prea dureroase note ale
Paraliziei generale).
Acest fragil eteroman…

În Germania, inclusiv la Tübingen („vechi burg, în ţară şvabă”), unde se mutase Barbu din 1923, eterul era foarte ieftin („misterul chilipir”) şi foarte uşor de procurat (de la Apotheke, unde „sunt doi şvabi vrednici”, care îl cunosc pe poet).

Burg vechi de turle şi magie,
Providenţial, cu farmacie…
De unde iei într un clondir
Eter (misterul chilipir) […].
– Brav personaj, ce va să zică
Mania ta metafizică ?

Personajul eteroman îşi „astup o nară”, inspiră eterul din clondir, provocându şi „o lume mai vizionară”, plină de himere şi amintiri din prima copilărie. Apoi, eterul administrat începe să acţioneze ca afro¬diziac şi protagonistul – „acest hieratic Paracelse” – se „logodeşte c o damă (Else)”.

Căci aţi ghicit ? Un fals morbid
E tipul nostru : un hibrid.
Un laş pervers de laşă şcoală
Etero héterosexuală.
(Un personaj eteroman, 1924)

În ianuarie 1924, fiind la Cottbus, viitoarea soţie a lui Ion Barbu, Gerda Hossenfelder (devenită Barbilian în iunie 1925), îi găseşte poetului în buzunar o cutiuţă plină cu cocaină. Confesiunea agitată a lui Barbu e rememorată cu multă înţelegere de Gerda. Înţelegere nu doar pentru narcofilia poetului Ion Barbu, dar şi, în general, pentru narcofilia „altor poeţi” : „Printr un prieten [Barbu] căpătase într o zi drogul. Luase mai întâi din curiozitate – nu trebuie să uit că era poet, iar eu ştiam despre alţi poeţi că încercaseră senzaţiile drogurilor ! –, i a dat o stare de euforie, de eliberare. Mai pe urmă şi l a procurat din când în când, ca să uite mizeria sufletească în care se zbătea”. Ion Barbu devenise dependent de narcotice puternice. În februarie 1924, cu bani trimişi de părinţi, de la Giurgiu, el a trebuit să se întoarcă rapid în România, ca să uite „visul urât al Berlinului în plină decadenţă, în plină nebunie a drogurilor”.

Dar nici în ţară Ion Barbu nu reuşeşte să se smulgă de sub dominaţia narcoticelor, continuând să consume cocaină şi eter (poate, ocazional, şi morfină). În cursul anului 1924, însemnările lui Eugen Lovinescu în jurnalul cenaclului „Sburătorul” sunt relevante : „Reapariţie senzaţională, dar dezagreabilă : I. Barbu ! […] complet descompus sufleteşte” (3 martie 1924) ; „I. Barbu mă aşteaptă de la [ora] 4 : îmi citeşte poezia unui eteroman – o fumisterie care nu mai e balcanică” (10 aprilie 1924) ; „I. Barbu citeşte încă o zăpăcită poezie asupra cocainei” (4 mai 1924) ; „I. Barbu […] îmi povesteşte aventurile amoroase din Germania ce l au dus din desperare la… eter şi cocaină” (13 mai 1924) ; „Prin Cişmigiu, [cu Ion] Barbu – lungă convorbire. Era după o «stupefiare» şi îmi descrie senzaţiile «drogei»” (7 iulie 1924).
Depresia psihică prin care trece Ion Barbu se accentuează şi, la jumătatea lunii august 1924, poetul este internat pentru tratament psihiatric şi dezintoxicare „la Mărcuţa”, spitalul de boli mintale amenajat în Mănăstirea Mărcuţa de lângă Bucureşti. În pofida pri¬melor diagnostice, extrem de pesimiste, Barbu depăşeşte perioada de sevraj, se înzdrăveneşte şi părăseşte spitalul după jumătate de an, în ianuarie 1925.

Şi a mai administrat Ion Barbu substanţe stupefiante după ianuarie 1925, adică după terminarea tratamentului de dezintoxicare ? Se pare că da. În orice caz, eterul a rămas un provocator de poezie. În cursul anului 1926, Barbu a publicat în revista Contimporanul poezii din seria Ritmuri pentru nunţile necesare, pe care le va relua apoi în volumul Joc secund (1930). Nu întâmplător, poetul va alege ca motto o strofă anume din poemul Un personaj eteroman (1924), cu subtitlul Ca document pentru roman. Numai „sub lucid eter” pot fi meşterite cele „trei clare chei certe” care pot să deschidă tot atâtea „cercuri de mister”.

Andrei Oişteanu, “ Narcotice în cultura română.Istorie, religie şi literatură’, editura Polirom, Iaşi, 2014

Administrarea narcoticului îi provoca poetului o anumită labilitate comportamentală, care îl făcea pe E. Lovinescu, de pildă, să se întrebe dacă Ion Barbu „e poseur sau iremediabil ţicnit !” (8 septembrie 1937) (142, p. 113). Şerban Cioculescu îşi aducea aminte că în acea perioadă, în a doua jumătate a anilor ’30, poetul matematician nu mai îndrăz¬nea să intre în farmacii să şi cumpere eter. Îl cunoşteau cam toţi farmaciştii şi nu îi mai vindeau dozele de care avea nevoie. De aceea Barbu îl ruga pe Cioculescu să intre el în farmacie ca să i cumpere flaconul de eter.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *