Am, de mai multă vreme, o relaţie culturală amicală cu nimfele. Pe când scriam cartea despre Ulysses a lui James Joyce am citit tot ce se poate găsi despre acest subiect. Voiam să înţeleg mecanismele prin care marele irlandez a reuşit să transpună o realitate mitologică în universul mic-burghez de […]
„Un studiu de mentalitate” – aşa îşi indică Ruxandra Cesereanu volumul „Panopticum. Eseu despre tortură în secolul XX”, carte publicată într-o nouă de editura Polirom, avînd un subtitlu uşor modificat faţă de ediţia primă, apărută tot la Iaşi, la editura Institutul European. Este volumul secund al unui proiect de cercetare […]
În secolul XX, instrumentele de tortură continuă să fie rudimentare, chiar dacă li se adaugă, în acelaşi timp, şi o tehnică sofisticată (în majoritatea cazurilor, instrumentele performante au fost fabricate în Statele Unite şi Marea Britanie). În America Latină, în a doua jumătate a secolului, acolo unde funcţionau instructori nord-americani, […]
Uneori, instrumente adiacente au ajutat la succesul torturii electrice: cârligele de prins rufe erau folosite la aplicarea electrozilor pe mameloane, caracterul lor de unealtă casnică fiind pervertit (Langguth, p. 164). Cruzimea era fără limită, precum în cazul unui doctor argentinian (poreclit Mengele) care se folosea de linguriţă într-un fel abominabil: […]
Torţionarul susţine adesea că el nu supliciază, ci pedepseşte, iar pedeapsa este urmarea ordinelor superiorilor; că el execută tot ceea ce i se cere, pentru că acest lucru i-l pretinde meseria. Chiar dacă este detaşat de orice plăcere a torturii, supliciatorul rămâne ceea ce este – un călău. Nu sadic […]
Sunt sau nu sunt martiri victimele torturii (politice) în secolul XX? Nici eroi, nici sfinţi, îi numeşte Tzvetan Todorov. În marea lor majoritate, torţionarii secolului XX sunt (pretins) creştini, ceea ce înseamnă că ideea clasică de martir trebuie rediscutată, întrucât, în puţine cazuri, victimele sunt torturate pentru credinţa lor în […]
Daniel P. Mannix (p. 91) a constatat că sexualizarea torturii (fie direct, prin viol, fie indirect, prin provocarea erotismului torţionarilor, acesta fiind catalizat de întrepătrunderea dintre supliciu şi sadism) are rădăcini în Roma antică, în cadrul carnagiilor de la Colosseum, când luptele gladiatorilor sau masacrul creştinilor defula erotic mulţimea. Pentru […]
