Motto: „Memoria este o oglindă opacă, spartă în cioburi sau, mai bine zis, alcătuită din scoici atemporale de amintiri risipite pe o plajă de uitări”. – Héctor Abad Faciolince, „Suntem deja uitarea ce vom fi” (traducere de Mariana Sipoş, Curtea Veche Publishing, 2014) Era pe 15 septembrie 1958. Exact în […]
am tăcut acum, nu mai am ce da, am dăruit tot, m-am dezbrăcat pâna la os, şi osul l-am dăruit, îl roade careva, îl simt, îl roade ceva şi nu-l pot alina l-am dat deja, nu mai e nimic al meu am dăruit tot. să nu crezi însă că stă […]
Eu te iubesc altfel decât crezi, Chipul tău e o poveste este pentru mine, Iar trupul, așadar trupul, este locul unde apele tac Și învăluie tainic și fără știre Înlănțuirea dintre lumi nebănuite încă, neștiute, absente mereu lângă un altul. Desenul acesta din ochii tăi este previzibil și exista în […]
Draga mea, te rog, Eu sunt doar praful pe care Ţi-l aruncă el în ochi, Şi nu e praf de stele, Nu e nisipul unei mări, E doar piatră strivită Între zilele şi nopţile deşertului Care te-ar înghiţi uşor. Căci aici nici o busolă nu ajută. Trebuie să-ţi strângi pleoapele […]
Am adormit pe un pat de monede fierbinți și tot n-am visat numele zeului apoi am ars ramuri de finic în spatele casei – tu n-ai apărut prea vinovată? prea tînără? bolile vin în straie de aur nimeni nu le așteaptă la poarta cetății vin în straie de aur […]
Până la final toți murim de inimă Inima ca un fluture bate din aripi până obosește fluture răstignit cu aripile întinse înlăuntrul nostru Obosește murind de atâtea lacrimi fericiri iubire nespuse spuse trăite pe muchie de cuțit despărțiri așteptări topesc praful auriu al aripilor până când devine lichid-sânge […]
Nici fumul jertfei nici cîntecul nu pot urca spre zei nu pot aduce corăbiile plecate O inimă de piatră a căzut între noi -izbitura ei ne-a trezit pruncii numără vrăbiile adună pîinile plecăm semne tot mai încîlcite ne vin împărații nu se cuvine să-ncalece alt cal […]
când plâng nu mă feresc de tine te privesc în ochi așa cum un bărbat se privește-n oglindă fără teama că o să vadă cu totul altceva decât ce știe când plâng am în piept o inimă plină de curaj
m-am urcat pe casa în care tata bunicul străbunicul s-au născut şi şi-au trăit viaţa am încălecat-o aşa cum încaleci un cal dacă ai vreodată norocul şi m-am prins cu amândouă mâinile de coama acoperişului mi-am simţit inima sus mai sus ca niciodată încât a trebuit să-nchid ochii […]
Memoriei lui Ioan Flora de câte ori îmi amorţeşte mâna stângă mă gândesc la inimă şi mă întreb dacă o avea tot ce-i trebuie dacă n-o încurc prea tare cu ţigările şi cafelele mele cu femeile ce vor mai mult decât au avut vreodată cu viaţa ce dăunează grav sănătăţii […]
