Actul doi
vine aproape firesc după primul; și nu mă refer la vreo operă, nefiind oricum duminică, ci la acțiunea secventă decapitării unor statui. Dacă anihilarea capului (statuar, desigur) mai lasă vreo speranță, scopul fiind înlocuirea cu un altul, actul doi, adică martelarea e un fel de finis coronat opus în măsura […]