(spre a nu crea posibilă confuzie cu cea locală, titlul unei savuroase piese de odinioară, Eternitate locală) răzbate implacabil din deja amintita Bibliografie generală a renascentistului Mircea Horia Simionescu; nu e o exagerare, căci operele prezentate, reale sau nu, de autori preexistenți sau nu – irelevant – probează faptul că […]
Dacă unii cred că există cărți care au schimbat lumea (discutabil, exceptând Biblia și Coranul), fără a fi foarte limpede dacă în bine sau în rău, (chiar și cele două amintite… ), e evident că există un apetit maladiv pentru scrierile scandaloase, după cum se poate observa periodic. Tirajele superlative […]
Forma protestelor a cunoscut o democratică dezvoltare multilaterală grație profesioniștilor care însă, în ciuda zgomotelor (vocale, de tobe, de cratiţe bătute cu făcăleţul, etc.) rămân neconvingători prin programatica meteo sensibilitate și minoritarism fără legătură cu minoriții. Nu se protestează prelungit nici pe ger şi zăpadă, nici pe caniculă după cum […]
probează indubitabil că avem o vocaţie a trimiterilor (şi) … în inferioritate, în funcţie de cerinţele momentului şi fără legătură cu esenţa realităţii, dacă aceasta chiar există. SUS mult mai rar, deși perechea e latină. Marile manifestaţii în cadrul cărora cineva e trimis imperativ Jos sunt întotdeauna astfel organizate încât […]
Spre deosebire de requiem, compoziție cu conotații religioase menită să aducă liniștire – conform denumirii – atât celor dispăruți cât mai ales celor rămași, căci morții oricum nu mai aud nimic, marșul funebru, în minor întotdeauna, are întreaga apăsare a morții, o apăsare solemnă sugerând grandoarea inevitabilei dispariții. În general, […]
reprezintă în cadrul interpretativ masculin o culme a complexității Creației: poate aborda în egală măsură rolurile de bariton precum și pe cele de tenor. E definit în unele dicționare ca o voce care cântă baritonal dar în egală măsură și cu o gamă de tenor. Ideea de baritenor apare în […]
Cu puțină cunoștință întru ale istoriei putem constata că și trecuta reuniune a celui mare cu circumstanțialii mai mărunți, alintați cu cognomenul de aliați, se înscrie în firescul unor situații de când lumea civilizată: cuvântări, conferințe de presă, excitări jucăușe ale celor mici care măcar cu această ocazie pot face […]
Pentru că Bach este într-adevăr trinitar prin ceea ce a compus, rămânem în această a treia duminică în compania lui din nou cu o „arie” generatoare de inspirație în timp și spațiu; sunt atât de feluriți cei care au urmat modelul până în zilele noastre încât a vorbi despre imitație […]
În săptămânile trecute scriam despre „adagiomanie” pornind de la Albinoni, apoi despre „preludiumanie” dinspre Bach; rămânem tot la Johann Sebastian, de data aceasta la fragmentul din Suita 3 pentru orchestră, cunoscută ca Arie (air) dar de un anumit tip, mai exact arie pe coarda sol; cert putem considera că în […]
Într-o duminică precedentă subliniam faptul că Adagio de Albinoni a generat pe bună dreptate o adevărată și benefică adagiomanie într-un timp relativ scurt. Același lucru îl putem afirma cu certitudine despre Präludium in C major de Johann Sebastian Bach. Compoziția deschide Prima carte a clavecinului fiind sinonimă cu o efectivă […]
