E o zi știută pe de rost . Exilații-s necunoscuți. Țara-i un puf de păpădie. Paginile goale ale Istoriei Se ascund. Marea Neagră e încă un copil nedorit. Zidurile de dincolo Și de dincoace Acoperă aceiași nori. Cât de simplu vorbim De inima lor. Butoaie taciturne Sun retezate în adânc. […]
Unul dintre clişeele vehiculate imediat după căderea regimului comunist în România a fost acela că revoluţia ar fi fost una „a tinerilor“ şi în special a studenţilor. Falsa imagine – căci era ceva fals în ea – s-a perpetuat o vreme, după care n-a mai contat, fiindcă nici tinerii n-au […]
şi zău că nu ar fi un rău să-mi trec trupul pe numele tău iar la sfârşit sau poate înainte mărunt şi într-un colţ să scriu pe testamentul liliachiu adio şi nu am cuvinte (Din volumul Firește că exagerez, editura Excelsior, Timișoara, 1994)
