Pentru cititorul experimentat, nu e nevoie de nicio demonstraţie că Raymond Chandler e un mare scriitor. Tăietura frazei, calitatea dialogurilor, capacitatea de a reconstitui prin descrieri un univers acut individualizat ţin de o excepţională stăpânire a artei literare. În realitate, cărţile lui Chandler nu au prea mult de-a face cu […]
Absurdul intră în lume, o dată cu Camus, provocând privirea în această oglindă neiertătoare. Absurdul este, în cazul lui Camus, mai mult decât o obsesie. El este dublul fantasmatic de care nu se poate elibera cu adevărat niciodată. Şi poate că moartea sa însăşi,dincolo de legendă, este confirmarea acestui teribil […]
Obsesia Algeriei este obsesia acelui “ acasă” pe care îl evocă Camus în atâtea dintre textele sale. Urmele acestui pământ şi ale acestei mări îl urmăresc pe Camus oriunde s-ar afla acesta. Experienţa Algeriei este, în anii de dinaintea morţii sale, experienţa teribilă şi traumatică a războiului civil. În mijlocul […]
Intelectualul “ angajat” este, în secolul XX, un avocat al tiraniilor şi un complice al crimei. Investirea în utopie îl conduce, mai devreme sau mai târziu, spre dreapta sau stânga radicală. Politica este acceptată doar în măsura în care este o aventură a fanatismului. Ţinta unui asemenea intelectual nu este […]
Artistul sonor e o specie profund iritabilă. S-a văzut din reacţiile vehemente, mârlăneşti, care-au întâmpinat articolele dedicate de mine acestei noi specii. Iritabili sunt însă nu doar ei, ci şi suporterii lor, mai mult sau mai puţin pricepuţi la literatură. Cititorii acestei rubrici îşi vor fi amintind, sper, că spre […]
Schițând note pe marginea unei scânduri fixate pe genunchi, Max Blecher, „monumentul izolat care nu s-a bucurat de circulație, nu a cunoscut nici imitatori sau emuli”(1) conturează o poetică a amărăciunii, contemplând dimensiunea meta-fizică a unui univers carceral. Adevărul literar din umbrele operei lui Blecher se de-construiește prin intermediul unei […]
La centenarul naşterii lui Soljeniţîn, vitalitatea utopiei comuniste este intactă. Evocarea anului 1917 şi a leninismului a dovedit că ,pentru o parte a stângii intelectuale, despărţirea de voluntarismul criminal bolşevic este imposibil. Comunismul este, încă, la un veac de la octombrie 1917, numele unei speranţe care nu poate fi întinate. […]
În adaptarea pentru scenă a ” Demonilor”, Camus investeşte o mare parte din energia creatoare a ultimilor săi ani.Şi aceasta pentru că în textul romanului Camus regăsea obsesiile în jurul cărora se organizau propriile sale obsesii intelectuale. Dramatizarea nu era, astfel, un simplu exerciţiu de digitaţie literară, ci maniera de […]
Monumentala sinteză a lui Orlando Figes, “dansul Nataşei, o istorie culturală a Rusiei”, imaginează o vastă naraţiune care se naşte şi se organizează în jurul acestei interogaţii fondatoare: cum poţi să fii rus? Convocarea literaturii, ideilor, artelor vizuale este imaginată în funcţie de o finalitate precisă, aceea de a cartografia […]
“ Naufragiaţii de pe Jonathan”, cartea postumă a lui Jules Verne, a cărei editare se datorează fiului său Michel, are în comun cu “Insula misterioasă” vocaţia utopică şi pedagogică. Ca şi textul străjuit de umbra lui Nemo, romanul de crepuscul al lui Verne este o tentativă de a imagina, în […]
