adică soprano masculin reprezintă o raritate absolută în arta vocală interpretativă masculină. A nu se confunda cu castrati de domeniul trecutului. Caracteristica sopranistului este „urcarea” până la cele mai înalte sunete și posibilitatea de a interpreta roluri feminine. Sunt atât de rari încât nu putem apela decât la două exemple: […]
prin scrierile lor ocupă locul cuvenit în grandioasa creație a lui Bach, iar geniul acestuia le-a dat și nemurirea sonoră. În 1950 muzicologul german Wolfgang Schmieder a realizat prima sistematizare a operei lui Bach, mai exact a celor 1120 (una mie o sută douăzeci) de compoziții. Cele patru la care […]
confirmă cel mai adesea victoria, gloria. Polonezul Marcin Mielczewski (1600-1651) s-a afirmat prin numeroase compoziții dar și cu o Missa Triumphalis, deloc întâmplător, căci făcea parte din sfera monarhică a Varșoviei. Incomparabilul Vivaldi o prezintă pe triumfătoarea Juditha (Juditha Triumphans); prin aria pe care o vom audia nici nu poate […]
după cum spune înțelepciunea clasică, pare să fie în mod regretabil condiția păcii: Si vis pacem para bellum, De vrei pace pregătește războiul. Oarecum surprinzător, mari compozitori au înțeles că doar puterea celestă, sacrul mai poate ajuta omenirea în oprirea războaielor, fapt pentru care au compus mise fără a spera […]
solistic în marile concerte reflectă indiscutabil dorința compozitorului de a atinge superlativul în sintetizarea sonorității instrumentelor clasicizate, vioară, violoncel, pian. Rezultă concerte zise duble, triple. Bach ne oferă un Dublu concert pentru două viori și orchestră. Brahms ne încântă cu un Concert (evident dublu) pentru vioară, violoncel și orchestră. Ceva […]
în câteva compoziții multiplică sonoritatea ducând la o complexitate unică ce pune la încercare mai ales inter-pretarea soliștilor. Ne referim la concertele pentru două, trei sau patru piane și orchestră. Mozart ne uluiește cu Concertul pentru două piane și orchestră. Dar nu se mulțumește cu atât, trecând la Concertul pentru […]
sinonim cu clovnul, paiața, este personajul poate cel mai contradictoriu în marile opere fie și pentru că rolul său este de a-i înveseli pe circumstanțiali indiferent de starea lui intimă. Verdianul Rigoletto este reprezentativ. Își face „datoria” fără însă a-și da seama că îl paște blestemul quel vecchio maledivami care […]
este antipatic și pentru că, fiind tributar unei anumite genealogii crede că i se permite orice și totul. În marea operă nu se schimbă nimic. Uneori îi reușește, alteori nu, cu atât mai mult cu cât erotica nu e supusă funcției și gradului. Mitridate, regele Pontului, după ce că e […]
nu trebuie prezentat vreunui credincios creștin, mai ales că mulți îi poartă numele sărbătorindu-l. De subliniat că e venerat și în islam. De remarcat că în marea muzică este Sanctus Ioannes de Deo, subliniindu-se prin aceasta sacralitatea sa de sorginte dumnezeiască. Incontestabil din nou Haydn este cel care îi dedică […]
de data aceasta nu e latinescul se cade, ci decem, zece. Cu variantele decinet, decinette definește în muzică un ansamblu instrumental sau o compoziție care presupune zece instrumentiști. Nu avem un canon referitor la instrumentele care compun decetul însă Mozart ne-a lăsat printre multe altele și compozițiile notate k. 186 […]
