Nu minţi, dar nu spune toate adevărurile! Nimic nu cere mai multă prudenţă ca adevărul, căci adevărul e o sângerare a inimii. Tot atât de greu e de a şti să-l spui, pe cât de greu e de a-l tăcea. Cu o singură minciună, cineva îşi poate pierde toată reputaţia […]
Aer nobil ce-şi decerne Depărtare şi distanţă. Tăinuindu-şi frumuseţea Nu-şi doreşte-o nouă faţă. Şi viaţa, fără-ncetare, Prin măruntul ce se-ntâmplă Umblă-n linişte prin aer, Aer e, minune simplă. Viaţă, viaţă, doar atâta, Suflu-acesta ce-mi dă harul, Harul şi-o credinţă: lumea – Iată extraordinarul. Ochii mei cuprind în iris Imensul ce […]
Tablourile mele seamănă cu nişte tablouri… …fără a răspunde la ceea ce tratatele de estetică numesc tablou. Nu trebuie să te temi de lumina soarelui, sub pretext că n-a servit aproape niciodată la altceva decât la a da strălucire unei lumi mizerabile. Lumea şi misterul ei nu se refac niciodată, […]
Femeia fără însemne împărătești, stă pe un scaun regesc ținându-și copilul în brațe. Ea nu îl prezintă lumii. Nu-l oferă spre adorare, așa cum ne-am obișnuit că se întâmplă în reprezentările Fecioarei. Ea însăși nu ni se prezintă necondiționat, așa cum e de obicei în postura adoratei. Femeia care își […]
Pedeapsa e când faci un rău, asta e chiar pedeapsa. (Tudor Matache, la 11 ani) Răutatea e când îmbraci pe tine bunătatea pe dos. (Tudor Matache, la 12 ani) Răutatea e un fel de boală de inimă, adică atunci când te strici la milă. (Adrian Ioniţă, 10 ani) Se face […]
…avea tocmai ce-i lipsea unui mâzgălitor de hârtie pentru a fi salvat: privirea primitivă, care, ca o săgeată, apucă prada din zbor… ingenuitatea creatoare, reînnoită în fiecare dimineaţă… făcându-te să vezi mereu lumea ca prima oară… (Nikos Kazantzakis, Raport către El Greco, trad. de Alexandra Medrea-Danciu, Humanitas Fiction, 2012)
Fireşte că actul rugăciunii are alt tip de grafic energetic, altă dinamică decât „activitatea“ curentă. Ca şi temelia unei case, rugăciunea e o „construcţie”, o înfăptuire ziditoare. Totodată, orice faptă, pentru a fi validată prin soliditate şi rezistenţă, trebuie să fie o specie a rugăciunii: să fie îndreptată spre […]
Te plângi că scriu sumbru. Că-i stric omului cheful. Cum ai vrea să scriu? Cu apă de trandafiri? Când îţi spun cum stau lucrurile! Dar tu vrei distracţie… Curat estetism. Ruşine, amice Gigel! (Livius Ciocârlie, Exerciţii de imaturitate, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 2013, p. 92)
Să nu mă înţelegi greşit. Nu confunda viaţa cu arta. Viaţa e una, arta e alta. Scrie şi în dicţionar. Viaţa e cu ţ, arta nu e cu ţ. Arta e lungă, viaţa e cum dă Dumnezeu. Arta îmbată, viaţa nu iartă. De artă te saturi. Şi de viaţă […] […]
Ce să fie? S-o fi pierdut la poştă amândouă scrisorile? Adică ar putea merge nenorocul meu până acolo? […] Pentru ce să pierz o bucurie aşa de mare ca aceea ce mi-o face întotdeauna scrisoarea de la tine? Recomand-o cu retour recépisse şi te desdaunez eu când ne vedem. Poimâine, […]
