În timpul ospãţului dat de Împãratul Verde în cinstea aşa-zisului nepot, se aude de la fereastrã glasul pãsãrii mãiastre: „Mâncaţi şi beţi şi vã veseliţi, dar la fata Împãratului Roş nu vã gândiţi!”. La auzul acestor cuvinte, mesenilor li se stricã pe neaşteptate cheful. Pasãrea aduce în vremelnic mesajul unei […]
De ce a ajuns întreaga Românie cu un picior în groapă iar centenarul 2018 cel mai abominabil an de la 1989 şi până acum? Văzând cum evoluează lucrurile, nu mai găsesc altă explicaţie decât în ultimele două fraze dintr-o carte mică de 18 pagini A6, scrisă de părintele Matei Boilă […]
În momentul când stãpânul-slugã şi sluga-stãpân ajung pe tãrâmul fãgãduinţei, Împãrãtia Verde ni se înfãţişeazã sub semnul minusului care aşteaptã sã fie convertit în plus. Însãşi culoarea acestui liman, sugerând elanul fecund al vitalului, este, în viziunea alchimicã a lui Jung , atât un indice al metalului contaminat de acţiunea […]
Un material publicitar prezentat cu asiduitate (adică în funcție de cât plătește distribuitorul) îl prezintă pe un supus al soacrei, ginere deci, venind acasă fără leacul cerut; un curaj nebun dacă avem în vedere că mama-soacră iritată strivește cu palma o ceapă sau un ardei, sau așa ceva, aflat pe […]
În fragila noastră trecere – act identitar în fond, căutare aseptică a propriului eu – prin timpul ce ne înghite feroce pe toți laolaltă, ne zbatem mai mult sau mai puțin verosimil să lăsăm în urmă semne concrete ale viețuirii noastre, cu trista iluzie că ne vom fi consumat eficient […]
E incontestabil faptul că evenimentul cel mai tulburător al următoarelor luni europene – mondiale în nici un caz, deși… – îl reprezintă ieșirea din UE a Marii Britanii. Agitația mi se pare inutilă, uneori către ridicol, fie și pentru faptul că învățând puțină istorie antică și citindu-l pe eternul Tacitus, […]
Cum ne-aplecam pe foaia albă, Să ne aflăm imacularea După atâta năruire, Cuvintele au prins să ningă, Peste vacarmul trist al lumii Dând discordanţei o cadenţă. Neliniştile, îndoiala Se unduiră-n melodie, Lung nestematele din sunet Luciră limpezi în auzuri Şi respiraţia regăsită A fost ecoul unei muzici, Care-şi cânta dumnezeirea.
Pe geamul larg deschis Veni din întuneric Suflarea unui suflet Aproape de obraz. Eşti tu absentă soră Ori tu – frate pierdut? Nu ne e dat pe lume Să ne aflăm la chip. Dar în singurătate, Când duhul n-are nori, Vă simt în nevăzutul Pe care îl respir.
Anul centenar devine, pe zi ce trece, cel mai dezastruos an din istoria României de după 1989. Și doar dintr-un punct de vedere, acesta este un lucru bun. Trebuia făcut un discernământ după moartea lui Ceauşescu, un discernământ care nu s-a făcut până la capăt. Iată-l acum, cu cele două […]
A mai plecat un stol de fraze, S-a scuturat din versuri sensul, Cad file albe dintr-o carte. O iau pe plaja de hârtie, Unde fantastice cuvinte Şi-au început dezagregarea: O scăpărare de silabe, O întrerupere de linii, Apoi doar semnul în schimbare – Dar cât de dens se face punctul […]
