Pictorița Rodica Vinca, născută în România, trăiește la Montreal, în Canada. I-am văzut tablourile cu ocazia întrunirilor Cenaclului Eminescu din Montreal, condus de Leonard Voicu, preșendintele A.C.S.R (Asociația Canadiană a Scriitorilor Români). Cum pandemia a întrerupt întâlnirile live la Montreal ale Cenaclului, ele s-au mutat pe Zoom, unde au fost […]
Doamnă Monica Pillat, peste câteva zile, în 19 noiembrie, se împlinesc 100 de ani de la nașterea tatălui dumneavoastră. Tot anul acesta, în 22 martie, a fost centenarul mamei dumneavoastră. Care este cea mai importantă lecție de viață pe care v-au dat-o, nu fiecare în parte, ci ca un întreg […]
Eu nu puteam încă muri, Neîndurîndu-mă să-i las Pradă uitării pe ai mei. Aveam să-i scriu, să-i povestesc Și să-i aprind ca lumânări În mințile de mai târziu. Tot stând de veghe și arzând, N-am mai știut, după un timp, Cine pe cine lumina.
5 noiembrie [1942, Bucureşti] Nelli drag, Seara acestei zile – una între atâtea altele – a fost poate cea mai emoţionantă din viaţa mea. De ce? Era nouă vestea că ne iubeam? Era nouă privirea cu care ne mângâiam? Era nouă sărutarea care ne unea tinereţea, într-o regăsire supremă? Nu. […]
Aceste versuri migratoare Se-adună-n stoluri pe hârtie, Gata să plece, să-și ia zborul, Cînd cineva cu dor de ducă Le va citi, le va da drumul. Dar dacă nimeni n-o să vină Să le străbată cu privirea, Vor împietri între coperte. Mai bine pun afară cartea Și-o las deschisă printre […]
Aveam de-nchipuit în piesă timpul, Mergând din stânga scenei către dreapta, Iar pajul ce-mi veghea atent mișcarea Se lumina umbrindu-se la față. Ceilalți actori, prezenți în varii roluri, Ieșeau la rampă, se-nvârteau în centru, Se retrăgeau nesiguri în culise. Aveam numai un pas până la capăt, Cînd din cabină m-a […]
Sunt nopți în care cerul E ca un cimitir În care scânteiază Un val de lumânări. O iau în sus cu ochii Prin negrul licărind, Însă cu cât m-apropii, Luminile dispar Și trec pe lângă astre Care miros a fum. Poate că Învierea Se vede doar de jos
Ziua de azi, clipa de-acum Se înfășoară- nsingurate Și -ncet în sine se închid, Până când timpul le va coace. Din crisalidă, mai târziu, Va răsări o zburătoare Care ne vine de demult. Dar cât de nouă e minunea Aripilor ce se deschid, Vestind vechimea care-ncepe!
Nu mai citesc, nu mai pot scrie, De ce-aș vorbi cu cineva? Mobilul a sunat o vreme, Apoi chemările s-au stins. Din casă ies pe înnoptate, Și-n întuneric mă-nfășor, Să nu îmi recunoască nimeni Mersul gîngav de somnambul. Mă las dorit numai de umbre, Din calea razelor m-ascund, Mă înspăimântă […]
Te-ntorci dar niciodatã Nu-mi pari a fi acelaşi, Te schimbi la chip, la umblet, Numai cã eu te dibui Sub orice-nfãţişare. Îţi recunosc privirea Venitã de departe Şi zâmbetul ce iese Ca soarele din ceaţã. Printre atâtea glasuri Disting o inflexiune Şi timbrul vocii tale, Plutind pe sub cuvinte, Mi-atinge […]
