Vino, Doamne, pe la noi Că de când n-ai mai trecut, Lumea largă s-a-ngustat, Drumurile s-au cusut. Dacă nu poți să ajungi, Lasă-ne pe cineva Să ne-nvețe cum s-o luăm Să ieșim în calea Ta, Că suntem ai nimănui, Fără Tine, pân-atunci.

Cine se naște-n iesle azi, N-are nevoie nici de brazi Și nici de masa de Crăciun, I-ar trebui un suflet bun, Care să-L ia până-n șopron Și să-I găsească un cotlon De bucurie și de har Micului Domn, sosit în dar. Cel ce colindă-n sus și-n jos, Venind pe lume […]

După Steaua călătoare Am plecat cu mic, cu mare, Ba cu pasul, ba cu gândul, Să-l vedem și noi pe Blândul Dumnezeu cum se-ntrupează Și în noapte luminează. Nu era așa departe: Când am dat ușa de-o parte, Lângă prispă, din copaie, Gângurea raza bălaie Și din traista cu merinde […]

Mai mult de două mii de ani Am mers și încă n-am ajuns La Bethlehem să ne-nchinăm Mântuitorului promis. A trebuit să ocolim Cetăți în flăcări, ne-am ascuns De spaima dronelor din cer, Ne mai ieșind la loc deschis Decât pe noapte, pentru Stea. Ziua umblând prin văgăuni, Ne-am rătăcit, […]

În dimineața de Ajun, Bunica mea punea-n lighean Aluatul bine frământat, Îl învelea să-i fie cald Și lângă sobă-l închina. Vorbeam cu ea numai șoptit, Pășeam pe vârfuri prin odăi, Să nu se sperie din crescut Ascunsul viu de sub ștergar. Abia târziu, pe înserat, Când sta să se reverse-n […]

Ion Pillat Icoanã pe sticlã Pe-această sticlă clară, ca faţa unui iaz, Voi aşeza sus cerul, cu stele pe grumaz. Voi strânge jos: zăpadă, pârâuri de cleştar, Copaci de promoroacă şi pârtii de hotar. Voi zugrãvi în zare, albi, munţii. Pe un dâmb, Păstorii, plini de spaimă, şi steaua cu […]

O luase-n sus printre mesteceni, S-asculte păsările, vântul, În pâlpâirile pădurii. Se afunda pe o potecă, Sorbind miresmele din sunet, Când auzi un cor de șoapte Grăind în susur: „noi cândva Am mers ca tine, în neștire, Și cum pășeam sub crengi și frunze, Se ridicară după trunchiuri Mai multe […]

Colind Mi-e dor de tot ce mi s-a dus Pe fumul timpului în sus, Nu mai găsesc niciun alean În unduirea de ocean Din scoica sufletului meu, Numai că Bunul Dumnezeu Mă-nvață cum, din ce-am pierdut, Să-mi fac sălaș în nevăzut, Ca să mă țină-n preajma Sa, Până ce jalea […]

Pictorul, poetul și memorialistul George Tzipoia a publicat de curând, cu sprijinul ICR, o impresionantă și bogat documentată carte, însoțită de prețioase imagini despre familia sa și despre prietenii care i-au luminat existența. Scrisă cu talent și nostalgie, cartea îl conduce pe cititor în genealogia familiei, apoi în ambianța casei […]

Cobor pe lanț găleata Până când dau de fața Ce fulgeră-n străfunduri, Dar când o scot afară, În apă nu e nimeni. Mă duc iar la fântână Și mă aplec pe margini, Să văd de mai e încă Acolo, în adâncu-i. Dar nu … Ca niciodată, Obrazul singur suie Pe […]