Emily Dickinson 288 Sunt Nimeni! Tu cine eşti? Alături de mine – Vrei – să te opreşti? Pereche-om fi atunci? Să nu spui nimic! s-ar afla peste tot – îţi zic! Cât de searbăd – să fii – Cineva! Cât de public – ca o Broască – Numele să-şi […]
Într-o selecţie de texte publicate în limba română în 1979, sub titlul Atitudine dispreţuitoare faţă de stomac, regăsim, alături de lucrări ce poartă semnătura consacrată Ilf şi Petrov, o serie de scrieri individuale ale celor doi autori ruşi, incluzând povestiri, însemnări ori secvenţe autobiografice. În amintirile sale despre Ilf, despre […]
Când vei îmbătrâni, căruntă, de somn învăluită Şi toropită lângă foc de-i sta, deschide astă carte; Citeşte dară-ncet şi-apoi visând să regăseşti departe, Privirea-ţi, caldă-odat’, şi-adânca umbră-a ochilor ferită. Mulţi te iubiră pentru clipa de graţie surâzătoare Şi al tău farmec, dăruindu-ţi totul sau puţin, Dar unul singur a […]
„Orice roman bun spune adevărul şi orice roman prost minte”, argumentează Llosa în introducerea volumului său Adevărul minciunilor, de vreme ce, continuă autorul, „«a spune adevărul» într-un roman, înseamnă să-l faci pe cititor să trăiască o iluzie, iar «a minţi» înseamnă să nu-ţi izbutească această şmecherie.” Potrivit cheii propuse, scriitorul […]
Într-o conferinţă susţinută la 17 aprilie 1940, Nicolae Iorga, remarcabil cunoscător al culturii italiene, fondator al Casei Române din Veneţia, propunea ascultătorilor, sub pretextul unei scurte expuneri vizând descoperirea unei Italii mai puţin cunoscute, o complexă radiografie a societăţii noastre din prima jumătate a secolului XX. Astfel, dincolo de subiectivismul […]
XVIII Să te asemăn cu o zi de vară? Mai blândă şi mai potolită-ţi este firea: Căci vântul aspru mugurii de mai doboară Şi verii mult prea scurtă-i stăpânirea: Când chipul soarelui prea tare dogoreşte, Iar alteori uşor se-nnegurează, Şi se va stinge tot ce azi ne-ncântă De-i întâmplării rob […]
O după-amiază poate trece cu zâmbetul pe buze şi, paradoxal aproape, cu o carte alături. Corespondenţa dintre I.L. Caragiale şi Paul Zarifopol (1905-1912) – editată şi adnotată de Şerban Cioculescu – aduce în faţa cititorului schimbul de scrisori dintre doi prieteni, stabiliţi la Berlin, şi, respectiv, la Lipsca, unul de […]
