Uneori, și nu rareori, și profesorii sunt convocați la examen, în fața foștilor lor elevi sau studenți. Și, așa cum se întâmplă cu toate examenele, unele sunt mai dificile decât altele. Acesta pare să le întreacă pe cele mai multe, întrucât vizează interpretarea de ansamblu a unei cărți ieșite din […]
Dacă pentru Paul Celan poemul nu e altceva decât o strângere de mâini adevărate, care implicau deja intrarea într-o comuniune tacită a unor vibrații ― până atunci separate ―, în rezonanțe comune, în poemele Ioanei Burghel rezonanțele se succed textual, în pofida tăcerii care, după intuițiile lui Mallarmé și ale […]
Fharmakon Zi cenușie, cameristele ploii au ridicat jaluzelele – sângele nopții s-a scurs în rigole. La ghișee de aur sunt angajați autorii de versuri bine lucrate – pasărea zboară spre cer. Magmă pulsatorie sub asfalt, copacul singur în calea vântului rece – siberie a sufletului, tu […]
Lui Mircea Mihăieș Titlul și dedicația Nostos (în greaca veche) – „întoarcere acasă”, căreia îi corespunde drept parangon* cuvântul nostalgie (din : „nostos”, întoarcere, revenire + „aluos”, suferință). *Termen literar, inexistent în DEX, împrumutat aici din franceză (cf. http://blog.legardemots.fr/post/2011/03/14/Parangon), cu sensul: „model prin excelemță, demn de a fi imitat” ; […]
Doamnei Livia Cotorcea și domnului Leo Butnaru. Viaceslav Vsevolodovici Ivanov. In memoriam Titlul și dedicațiile Titlul. Cele mai multe din poeziile lui V. Hlebnikov sunt, totodată, texte despre cum ar trebui să se scrie poezie, folosind un limbaj performativ, de acțiune directă asupra sensibilității și emotivității cititorilor, poezie alcătuită […]
Titlul e parte din „versul celor patru superlative”, cum strălucit a caracterizat Ștefan Augustin Doinaș celebrul prim stih eminescian din Odă în metru antic, în care și cuvintele, preluate de mine ca titlu, ar trebui tălmăcite, poate, nu terminologic, ci poetic și „patetic” (cum este și unul din superlativele găsite […]
…nu-ți mai imaginezi mecanismul prin care ea a circulat atâta timp, uneori continuu , dar mult mai frecvent cu intermitență, prin cine știe ce labirinturi complicate, ci te mulțumești cu bucuroasa evidență: fisa, iat-o, ți-a căzut. Acum un an, poate tot toamna, un coleg care știuse că am scris în […]
Icoana stelei ce-a murit Încet pe cer se suie; Era pe când nu s-a zărit, Azi o vedem, și nu e. Mihai Eminescu, La steaua (1886) No to conocetu recordo mudo Porque tu has muerto para siempre Federico Garcia Lorca, Alma ausente (1935) Nu te cunoaște amintirea-ți […]
Titlul. Nu l-am dorit chiar atât de nostim, el a ajuns așa prin… încercarea de a traduce un termen. Dorind să polemizez cu cei care consideră că toate poeziile moderne prezintă dificultăți la lectură și interpretare, mi-am amintit de o fabulă de-a lui Krâlov, numită în original „Larcik” (casetă mică, […]
Căutând definițiile poemului Dorisem demult să recompun un al doilea eseu despre literatura modernă. Primul, dedicat unor paradigme, protagoniști și artizani ai prozei modene, îl prefațasem cu un amplu Vis introductiv prin care m-am „descărcat”, aproape psihanalitic, de un vis nocturn, complex și enigmatic, făurit de și prin studiul universitar […]
