Articles by: Ilie Gyurcsik

Poemul ca survol absolut

Poemul ca survol absolut

Termenul de survol absolut l-am întâlnt pentru prima dată, pe la începutul anilor 70 ai secolului trecut, în cartea filosofului francez Raymond Ruyer, Paradoxurile conștiinței și limitele automatismului (Paradoxes de la conscience et limites de l’automatisme, 1966)., în care conștiința și chiar viața erau definite ca domenii de survol absolut […]

by · 7 iunie 2018 · 0 comments · Agora, Punktul sensibil
Poemul ca Buclă Stranie

Poemul ca Buclă Stranie

Sunet în re minor, titlul noului volum de versuri al doamnei Ana Pop Sârbu, mi-a sugerat abordarea poeticii autoarei din perspectiva unor ipoteze dezvoltate de Douglas R. Hofstadter în monumentala sa carte, Gödel, Escher, Bach. Brilianta Ghirlandă Eternă (trad. Corina Tiron, Humanitas, 2015; text al cărui titlu, abreviat atât de […]

by · 12 mai 2018 · 0 comments · Agora, Punktul sensibil
Poemul ca mediere. Sau înger

Poemul ca mediere. Sau înger

Uneori, și nu rareori, și profesorii sunt convocați la examen, în fața foștilor lor elevi sau studenți. Și, așa cum se întâmplă cu toate examenele, unele sunt mai dificile decât altele. Acesta pare să le întreacă pe cele mai multe, întrucât vizează interpretarea de ansamblu a unei cărți ieșite din […]

by · 20 martie 2018 · 0 comments · Agora, Punktul sensibil
Vibrații din albul tăcerii, poemul…

Vibrații din albul tăcerii, poemul…

Dacă pentru Paul Celan poemul  nu e altceva decât o strângere de mâini adevărate, care implicau deja  intrarea într-o comuniune tacită a unor vibrații ― până atunci separate ―, în rezonanțe comune, în poemele Ioanei Burghel rezonanțele se succed textual, în pofida tăcerii care, după intuițiile lui Mallarmé și ale […]

by · 1 martie 2018 · 0 comments · Cultura, Literatura
Imaginarul antoneseian

Imaginarul antoneseian

Fharmakon   Zi cenușie, cameristele ploii au ridicat jaluzelele –                                sângele nopții s-a scurs în rigole.   La ghișee de aur sunt angajați autorii de versuri bine lucrate – pasărea zboară spre cer. Magmă pulsatorie sub asfalt, copacul singur în calea                                   vântului rece –  siberie a sufletului, tu […]

by · 29 ianuarie 2018 · 3 comments · Agora, Punktul sensibil
Poemul ca Nostos

Poemul ca Nostos

Lui Mircea Mihăieș Titlul și dedicația Nostos (în greaca veche) – „întoarcere acasă”, căreia îi corespunde drept parangon* cuvântul nostalgie (din : „nostos”, întoarcere, revenire +  „aluos”, suferință). *Termen literar, inexistent în DEX, împrumutat aici din franceză (cf. http://blog.legardemots.fr/post/2011/03/14/Parangon), cu sensul:  „model prin excelemță, demn de a fi imitat” ; […]

by · 18 decembrie 2017 · 0 comments · Agora, Punktul sensibil
Poezia poeziei, prin semne și semnale

Poezia poeziei, prin semne și semnale

Doamnei Livia Cotorcea și domnului Leo Butnaru. Viaceslav Vsevolodovici Ivanov. In memoriam    Titlul și dedicațiile Titlul. Cele mai multe din poeziile lui V. Hlebnikov sunt, totodată, texte despre cum ar trebui să se scrie poezie, folosind un limbaj performativ, de acțiune directă asupra sensibilității și emotivității cititorilor, poezie alcătuită […]

by · 23 noiembrie 2017 · 1 comment · Agora, Punktul sensibil
Nu credeam să-nvăț…

Nu credeam să-nvăț…

Titlul e parte din „versul celor patru superlative”, cum strălucit a caracterizat Ștefan Augustin Doinaș celebrul prim stih eminescian din Odă în metru antic, în care și cuvintele, preluate de mine ca titlu, ar trebui tălmăcite, poate, nu terminologic, ci poetic și „patetic” (cum este și unul din superlativele găsite […]

by · 13 octombrie 2017 · 0 comments · Cultura, Idei
Când îți cade fisa…

Când îți cade fisa…

…nu-ți mai imaginezi mecanismul prin care ea a circulat atâta timp, uneori continuu , dar mult mai frecvent cu intermitență, prin cine știe ce labirinturi complicate, ci te mulțumești cu bucuroasa evidență: fisa, iat-o, ți-a căzut. Acum un an, poate tot toamna, un coleg care știuse că am scris în […]

by · 30 septembrie 2017 · 0 comments · Carte, Cultura
Pe calea Stelelor de mare* sau ființa în tipar negativ („Golul rămas”)**

Pe calea Stelelor de mare* sau ființa în tipar negativ („Golul rămas”)**

Icoana stelei ce-a murit Încet pe cer se suie; Era pe când nu s-a zărit, Azi o vedem, și nu e. Mihai Eminescu, La steaua (1886)     No to conocetu recordo mudo Porque tu has muerto para siempre Federico Garcia Lorca, Alma ausente (1935)   Nu te cunoaște amintirea-ți […]

by · 20 septembrie 2017 · 0 comments · Agora, Punktul sensibil