Drumul ajuns la capăt

Dă -mi, Doamne, tot curajul
Și liniștea de suflet
Să mă supun Chemării
Care-mi deschide-n față
Drumul ajuns la capăt.

De ce să-mi fie teamă?
Doar nu e prima oară
Când am să ies din mine,
Lăsându-mă în urmă.

Și totuși încă preget
Să mă desprind ca fructul
Care s-a copt în tihnă,
Visând să-Ți cadă-n poală…

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *