Visând la Tine

Nu, niciodată nu sunt eu,
De câte ori m-aplec pe unde,
Ceva din Tine îmi răspunde,
Înveșmântat în chipul meu.

Da, mă uitam pierdută-n ape,
Visând la Tine, și-ai venit,
Înfășurat în infinit
Și mi Te-ai strecurat sub pleoape.

Ce văd cu ochii Tăi acum,
Numai lumina poate spune,
Când se preface-n rugăciune,
Lăsând cuvintele pe drum.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *