Întoarcerea la lucru…

Cu o sonoritate solemnă, aflăm „pe surse”, mediatice evident, că „parlamentarii s-au întors la lucru”. Înseamnă că se reiau „ședințele lucrative”, după unii. Deși inepție etimologică totuși în cazul în discuție e un anume adevăr. Lucrum  înseamnă profit, câștig, rentabilitate, iar lucrativus e și azi profitabil, rentabil, care aduce câștig. Horatius îndeamnă ca fiecare zi din viață appone lucro, socotește-o un câștig. Nu a reușit nimeni să rentabilizeze o ședință și totuși o fac parlamentarii plătiți chiar și când chiulesc de la…  ședințe. Prin urmare întoarcerea la lucru înseamnă revenirea la profit, rentabilitate, în afara aranjamentelor din exterior. E vizată în fapt de către semianalfabeți ședința de lucru, fără nici o relevanță de vreme ce în finalul ședințelor, de nivel înalt mai ales, e limpede că nu s-a lucrat nici corporal, darămite mintal. Ajunși la lucru, parlamentarii, în spiritul atât de îndrăgitei continuități naționale, reiau după îmbrățișări, pupături, elementele componente: moțiunea (simplă sau nu), moratoriul, asumarea, bugetul. 

Moțiunea e de regulă dubioasă tocmai pentru că nu respectă înțelesul termenului. Motio, cu genitivul motionis  duce la verbul movere, a îndepărta, a izgoni, a schimba, a zgudui  (de unde motus terrarum – zguduirea pământurilor, cutremur). Nimeni nu își dorește un cutremur la propriu dar e clar că moțiunea obligă la mișcare, schimbare. Tocmai în acest context devine cel puțin suspect faptul că excita(n)tele moțiuni ale întorșilor la lucru nu numai că nu mișcă nimic din loc, de schimbat nici atât, ci mai curând întăresc statornicia celor vizați a căror siguranță pare a sugera că într-adevăr corb la corb nu scoate ochii. În fond, toți sunt la lucru, deci lucrează. Important e ca moțiunea să fie… statică.

Sunt situații în care devine necesar un moratoriu. Suspect și acesta, iată de ce. Moratorium din verbul morari, înseamnă amânare, întârziere, iar în limbajul juridic renunțarea la urmărirea cuiva. Suspiciunea apare mai ales în context politic: nici un politician nu propune un moratoriu în favoarea adversarului, a poporului nici atât, ci cu scop personal, deductibil  din sfera militară (aproape geamănă cu cea politică), unde morator e soldatul care rămâne în urmă față de ai săi, trăind din tâlhării. 

În  privința bugetului (bulga, pungă din piele) discuțiile sunt atât de ample și  întârziate,  încât e greu de priceput cum și ce „s-a lucrat” la el. 

În fine, revenirea parlamentarilor la lucru  înseamnă întâlnirea cu guvernul care, hărțuit își asumă … una-alta. DEX spune corect: „a asuma – a lua ceva asupra sa, a se angaja să îndeplinească ceva”. Un fel de ignorare a legislativului prin a-ți atribui puteri obrăznicite. Nu întâmplător, în dreptul roman assumptio înseamnă uzurpare, iar în latina patristică înălțare de pe pământ la cer. Unii uzurpă deci, iar alții plutesc către ceruri. În aceste condiții relația guvern-parlament devine mai curând una de tip a asuma-a asoma („a ameți animalele la abator înainte de tăiere – cu o lovitură puternică”, cf. DEX). 

Iată deci câte înțelesuri profunde poate avea „întoarcerea la lucru”. 

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *