Monica Pillat: „Capcanele închipuirii”

Editura Spandugino semnalează cititorilor o nouă carte de microficţiuni „Capcanele închipuirii” aparţinând Monicăi Pillat. În prezentarea volumului, publicat recent, profesorul şi criticul literar George Ardeleanu observă că „dacã în poezia sa, Monica Pillat ne-a obişnuit cu un registru tematic şi stilistic mai degrabã grav, interiorizat, profund spiritualizat, în prozã (mai ales în „Croitorul de cãrţi”, ed. Baroque Books & Arts 2019, şi în microficţiunile de faţã), ea ne dezvãluie un alt chip: unul deschis spre jocurile textuale şi spre jocurile fanteziei şi ale experimentului. În aceastã fascinantã disponibilitate ludicã, sunt transgresate frontierele convenţionale dintre instanţele narative (autor, personaje, cititor, privitor), dintre instanţele extratextuale şi cele intratextuale (indiferent dacă textul este unul literar sau unul pictural), dintre lumea realitãţii şi lumea ficţiunii, în fond (amintindu-mi o prozã scurtã din 1979 a lui Woody Alen, Episodul Kugelmass), dar şi frontierele temporale. Cel puţin în douã dintre texte, derularea naraţiunii se face concomitent cu reflecţia metatextualã, în fapt, cu o veritabilã lecţie de naratologie în desfãşurare practicã. Cât priveşte subminarea frontierelor temporale, da, personaje din trecut îşi pot face apariţia în prezent, dupã cum personaje din prezent se confruntã cu identitãţile lor viitoare. „Ce lucru straniu: vremea!” sunã un vers dintr-un poem celebru al bunicului autoarei. Şi, într-adevãr, Timpul se aratã a fi o temã obsedantã în scrierile Pillãteştilor: Ion, Dinu, Cornelia, Pia, Monica…