CARLOS FUENTES (1928–2012) a fost unul dintre cei mai reprezentativi scriitori ai Boomului latino-american. Opera sa, elogiată de critici, a fost tradusă și publicată în peste patruzeci de țări. The New York Times îl descria ca „unul dintre cei mai admirați scriitori din lumea de limbă spaniolă“. Extrem de prolific, a scris zeci de romane, povestiri, eseuri, piese de teatru și scenarii de film. Considerat un punct de referință al culturii mexicane, s-a implicat în viața politică și socială din țara sa și a ținut conferințe la universități de prestigiu ca Princeton, Harvard, Columbia și Cambridge.
Numit „un Balzac al Mexicului“, el însuși menționa că Balzac, Cervantes și Faulkner sunt scriitorii cei ai importanți pentru el, alături de autori latino-americani ca Alejo Carpentier, Miguel Ángel Asturias sau Jorge Luis Borges. Interesul pentru poezia lui Pablo Neruda îl apropie de socialism, care îl va pasiona toată viața. Simpatiile lui socialist-comuniste au făcut să fie monitorizat atent de către FBI în anii ’60. În anii Revoluției Cubaneze scris articole și eseuri pro Castro, dar mai târziu l-a criticat dur pentru politica lui. A criticat, de altfel, atât excesele dreptei, cât și pe ale stângii.
Printre numeroasele premii și distincții care i s-au acordat se numără Premiul Rómulo Gallegos, Premiul Alfonso Reyes, Premiul Cervantes, Premiul Grinzane Cavour, Premiul Príncipe de Asturias pentru Literatură, Premiul Galileo și Legiunea de Onoare franceză.
Bibliografie selectivă:
Romane: La muerte de Artemio Cruz (Moartea lui Artemio Cruz,,1962), Aura (1962), Cambio de piel (Schimb de piele, 1967), Terra nostra (1975), Gringo viejo (Bătrânul gringo, 1985), Instinto de Inez (Instinctul lui Inez, 2001), La silla del águila (Jilțul vulturului, 2003), La voluntad y la fortuna (Voința și norocul, 2008); proză scurtă: Los días enmascarados (Zilele deghizate, 1954), El naranjo (Portocalul, 1994), Todas las familias felices (Toate familiiile fericite, 2006); eseuri: La nueva novela hispanoamericana (Noul roman hispano-american,1969), El mundo de José Luis Cuevas (Lumea lui José Luis Cuevas 1969), Tiempo mexicano (Timp mexican, 1971), Miguel de Cervantes o la crítica de la lectura (Miguel de Cervantes sau critica lecturii, 1976), El Espejo Enterrado (Oglinda îngropată) (1992), En esto creo (Crezul meu, 2002), Contra Bush (2004), teatru: Todos los gatos son pardos (Toate pisicile sunt negre, 1970), Los reinos originarios: teatro hispano-mexicano (Regatele imaginare: teatru hispano-mexican,1971), Orquídeas a la luz de la luna. Comedia mexicana (Orhidee în lumina lunii. Comedie mexicană, 1982)
