(Curtea Veche Publishing, colecția Byblos, 2023, traducere de Simona Sora)
– Poate că Dumnezeu a creat lumea pentru că se simțea singur și, într-o bună zi, a simțit groaza aceea pe care o provoacă vidul.
– Suntem, în acest caz, creația unui Dumnezeu baroc ce reacționează, ca Góngora sau Bernini, în fața unui horror vacui?
– Îți propun, mai degrabă, o altă imagine: aceea a unui Dumnezeu care Își petrece Eternitatea gândindu-Se ce s-ar fi întâmplat dacă El nu ar fi creat lumea.
– Îmi pot imagina, de asemenea, un Dumnezeu care Își petrece Eternitatea fără a Se gândi câtuși de puțin să ne facă favoarea de a ne crea și care într-o zi introduce, în treacăt, un intrus în propria-I creație.
– Problema e că a existat un fiat divin, că atât Lumea, cât și omul au fost creați. Putem discuta dacă Dumnezeu a fost Cel ce ne-a creat, însă existența noastră, faptul că suntem aici, că trăim și murim sunt lucruri indiscutabile. Întrebarea e dacă existența noastră păstrează sau nu legătura cu Dumnezeu, dacă suntem sau nu suntem creaturile Sale, iar dacă suntem, care este locul nostru în planul creației.
– La începutul începuturilor, Biblia ni-L prezintă pe Dumnezeu ca simplu organizator al lucrurilor. Marea cu peștii ei aici, pământul dincolo, deși lipsit de cacao și cafea, fără roșii, porumb sau cartofi. Animalele erau și ele la locul lor, așa cum ne arată istoria lui Noe, două câte două. În cadrul creației nu existau încă bizoni, iguane sau quetzali1. Asta era, un Dumnezeu-administrator al unei vaste grădini zoologice preamericane. Managerul celui mai mare acvariu precolumbian. Complicele lui Eol, stăpânul furtunilor și al mișcărilor cerului.
– Dar nu și al lui Ehecatl, zeul aztec al vântului, Eolul american…
– Stai puțin. O să ajungem și la asta. Deocamdată lasă-mă să continui, nu mă mai întrerupe.
– Parcă aș fi Diavolul în persoană?
– Nu, prietene, cel mult avocatul Diavolului. Să mergem mai departe…
– Să mergem.
– Lucrul esențial în creație este faptul că Dumnezeu ne-a făcut după chipul și asemănarea Sa. Conflictul e evident. Dacă ne-a făcut după chipul și asemănarea Sa și dacă, în plus, știa totul dinainte, de ce ne-a făcut și după chipul și asemănarea Răului? De ce a introdus în imaginea și asemănarea noastră și pe acelea ale Diavolului? Exista în imaginea lui Dumnezeu, încă de la început, și imaginea Demonului?
