Recent, într-o noapte, am simțit o durere la urechea dreaptă. Nu era foarte ascuțită și, fiind suportabilă, nu m-am gândit imediat să mă duc la doctor. După câteva zile, totuși, jena continuând, am sunat la medicul de familie. Metodele moderne sunt mai avansate ca cele din trecut. E tot cu un robot care răspunde, numai că îți spune și cât ai de așteptat până îți vine rândul, sau, alternativ, lași un număr de telefon la care poți fi găsit și te sună ei când îți vine rândul.
Robotul mi-a comunicat că eram a patra la rând. Credeam că va fi repede, așa că am așteptat vreo jumătate de oră, după care am ales opțiunea să fiu sunată. Și m-au sunat după vreo două ore. Desigur, inteligența umană nu poate întotdeauna înțelege misterele inteligenței artificiale, deci mi s-a părut bizar ca, fiind numărul patru, să fi așteptat două ore. dar important era că am reuțit să obțin oră în aceeași zi. Doctorul meu nefiind atunci în clinică, m-a văzut altul.
Doamnă, zice el după ce mă examinează, în urechea dreaptă aveți o mulțime de ceară, puneți ulei de măsline să se moaie. Deși nu avusesem niciodată această experiență, nu l-am întrebat pe doctor amănunte, mi-am cumpărat de la farmacie o pipetă (gândindu-mă că n-o să pot turna uleiul meu din bucătărie cu sticla). Am pus câteva zile la rând, după care am întrebat la farmacie cam câte zile ar trebui să pun ulei, Și de câte ori pe zi? Mi s-a spus că poate șapte zile și că odată ceara muiată, va ieși singură. O prietenă al cărei soț avusese așa ceva, mi-a spus că el a turnat ulei două zile și apoi, cu o pompiță, a pus apă caldă și gata.
Termenii englezești farmaceutici diferă considerabil de cei pe care-i știam eu în română și în franceză. Pipetă – pipette în franceză, se numește dropper (picurător). Dar pompiță? Hm…la farmacie, fata care servea mi-a arătat – conform explicațiilor mele- ce doream. Exact o pompiță, care se numea ear syringe – seringă pentru ureche.
Am folosit această pompiță câteva zile. E ca o pară și durează mult s-o umpli, jetul de la robinet penetrând cu dificultate găurica pompiței. După multiple încercări ale tăriei jetului de apă de la robinet, am reușit torn apă în pompiță și am pus în ureche câteva zile la rând. Nimic.
Am sunat din nou la clinică, iarăși două ore pierdute, dar am ajuns în aceeași zi. După examinare, doctorul de familie ( de data asta era acolo) a spus: chiar acum vă facem o spălătură cu jet de apă caldă, trebuie scoasă ceara. Și a venit sora medicală echipată cu o uriașă seringă de metal, ca pentru cai sau bovine, fără ac. A adus apoi un imens bidon pe care l-a umplut cu apă caldă. M-a înfășurat în prosoapte, mi-a dat să țin cu mâna un recipient sub ureche și mi-a spus să nu mă mișc, pentru ca nu cumva să mă lovească cu imensitatea de seringă.
A urmat operațiunea propriuzisă. În total patru jeturi puternice de apă, cam doi litri cu totul, nimic comparabil cu ce picuram eu cu pompița! După aceste patru jeturi, sora mi-a arătat victorioasă recipientul pe care-l ținusem sub ureche în care erau câteva bucățelele solide. „Gata, zice, ați scăpat.”
Doctorul a revenit, s-a uitat cu lupa luminată și mi-a spus că, din cauza jetului, interiorul urechii e roșu și nu putea vedea dacă era sau nu o infecție, dar că am scăpat de ceară.
Am venit acasă și m-am gândit să caut pe Google informații despre dop de ceară. Cum s-o fi traducând în engleză? Ceară este wax, ureche este ear, dar dop de ceară? N-am avut răbdare de dicționar, am mers pe logică. Dop de circulație se traduce prin traffic jam. Să fie wax jam? Sau wax cover(presupunând că dop ar fi cover?
Negăsind niciun echivalent logic al expresiei dop de ceară, am întrebat-o pe o prietenă care a făcut facultatea de engleză. Ear wax, zice ea, dop de ceară E clar: în engleză, spre deosebire de română, nu există nuanțarea dintre ceara secretată cotidian de ureche și cea a dopului.
Fenomenul este curent și abia acum înțeleg de ce sora s-a minunat că nu avusesem niciodată.
desene de Adelaida Mateescu
