Din Târgu Mureș, cu dragoste

În acest oraș, nu se întâmplă nimic,

în acest oraș, m-aș arunca într-o gaură verde,

dacă ar exista. 

Ce poate fi mai pedant 

decât cu vârful degetului să număr

minunile ce mă asupresc:

căpițe de femei ce dansează, 

căpițe de cățele cu pui proaspăt linși,

căpițe de vii și de morți, laolaltă.

Am reușit s-o scot la capăt, când nimeni nu mai credea.

Apoi, a-ncolțit dimineața: perdeaua de frig, 

sfredelindu-mi pomeții, lumina – o floare de sare.

În  fapt, un mecanism cu totul accidental:

mâna mea bătând simultan cu vocile desenate.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *