De mult nu mai există mercerii. Au dispărut, ca multe alte tipuri de magazine și servicii. Am învățat, așadar, să-mi fac micile cumpărături de ață, ace, nasturi, elastic lat sau îngust și multe altele fie de la magazinele numite Dolarama, unde se găsesc tot felul de produse chinezești ieftine, fie, mai nou, de la cele numite Fabrikland, de unde te aprovizionezi cu marfă ceva mai scumpă, destinată celor care au meseria sau hobby-ul croitoriei.
Căutând ace de cusut, am cumpărat întâi niște pachețele de la Dolarama cu 50 de ace de cusut, două-trei având găuri normale pentru ațe de diverse dimensiuni și restul cu o minusculă găurică, imposibil de nimerit. Ace bune de aruncat, ceea ce am și făcut. M-am dus deci la Fabrikland, unde merg foarte rar, nici meseria nici hobby-ul meu nefiind cusutul. E drept că, din cauza schimbării mărfurilor esențiale, printre care și ciorapii, îi mai cârpesc pe cei vechi cu o ciupercă achiziționată acum 30 de ani la o mercerie din Montreal. Folosesc ață de brodat neagră, cumpărată la Dolarama într-un pachețel cu ațe de toate culorile. Așa că am avut nevoie de trei pachețele ca să am destulă ață neagră.
Magazinul Fabrikland e imens, proverbul caută acul în carul cu fân se potrivește perfect, eu căutam acul în cascada de produse de toate categoriile. Când am găsit raionul cu ace, erau, dar toate numai pentru mașini de cusut. Am zărit în zonă o cumpărătoare, cu mască, eu de asemenea. Tocmai se anunțase că iar umblă o gripă.
„Doamnă, zic, poate sunteți familiară cu magazinul, nu știți unde sunt ace de cusut de mână?”
„Căutați ace de cusut mână!?” m-a întrebat mirată doamna.
„ Păi am nevoie ca să cos niște nasturi”, am răspuns timid și cu un ton de vinovăție în glas, rușinată de faptul că îndrăznesc să mai cos de mână.
„Înțeleg, așa e, pentru nasturi e mai greu să folosiți mașina de cusut, deși există și nasturi speciali care se pot fixa cu mașini speciale”, a răspuns doamna cea competentă și înțelegătoare.
A început și ea să caute. Deodată, cu ochiul experimentat al cunoscătorului, a găsit locul: pe un perete erau agățate câteva pachețele cu ace.
„ Hm, nu prea au marfă, spune doamna, să mai căutăm.
Și găsește ea un pachețel cu ace minuscule, pe care mi-l întinde explicându-mi:
„Iată un produs nou, vedeți? Puneți ața la partea de sus a acului, unde gaura e crăpată, o împingeți în jos și gata, ața e în ac”.
M-am uitat cu atenție la aceste ace moderne, liliputane. Nu eram sigură nici dacă ața, odată împinsă în gaură, va sta acolo (chimistă fiind, cred numai în adevărurile experimentate), nici dacă nu va trebui să reintroduc, la fiecare traversare a acului, ața în acea crăpătură de sus și apoi să-l împing în gaură. Doamna , care părea a fi văzut pentru prima oară noul produs, era și ea un pic nedumerită. După câteva minute însă a găsit o cutiuță rotundă și a exclamat:
„Cred că asta e ce vă trebuie. Eu însă, în locul dv, aș încerca liliputanele.
Cutiuța rotundă conținea câteva ace cu gaură convenabilă pentru ațe de toate felurile, deci, sincer, mi-a plăcut. Când m-am uitat însă mai atent, am observat ca acele erau mult mai scurte decât cele obișnuite. Economie de material? Sau poate că aceste ace sunt destinate exclusiv materialelor subțiri care nu necesită o lungă traversare a acului prin ele, iar pentru cele mai groase există ace mai lungi? Există oare măsuri de ace potrivite cu cea a materialului prin care trebuie să treacă? Cine poate ști? Le-am cumpărat. Deocamdată însă mai am câteva ace de modă veche și nu ezit să le folosesec.
Fiind în magazin, mi-am cumpărat și ață neagră de brodat, dar cu care eu îmi cârpesc – le nevoie – ciorapii. Mosorelul – foarte subțire – se vindea separat, nu în pachet cu alte culori. Ajunsă la casierie, mi s-a comunicat că aceste mosorele se vând numai câte trei! Curat comerț!
Mi-am mai cumpărat și alte câteva mici produse, fericită că le-am găsit printre uriașele suluri de stambe, mătăsuri, materiale pentru fețe de masă, perdele, rochii de seară, de plajă, de nuntă și multe altele. Mega-merceriile să trăiască!
desene de Adelaida Mateescu
