După ce o viață întreagă am fost tunsă de frizeri (sau frizerițe), am considerat că este cazul să mă consider o lady și să mă duc la coafor. Așadar în loc să merg la frizeria de lângă bloc, intru pe ușa alăturată, cea a unui salon pentru cucoane. Atât frizeria cât și salonul servesc clienți de ambele sexe, diferența esențială fiind prețul dublu plătit la salon față de frizerie, diferență care m-a determinat să prefer atâția ani frizeria.
Acum, folosind serviciile salonului, în afara prețului usturător, am observat și diferențe pe care nu le știusem, completându-mi cunoștințele despre societatea modernă. Să începem cu asemănările: și la frizerie și la salon se poartă conversații între prestatorul serviciului și client. Subiectele variază după caz, dar mie mi s-a părut că la frizerie se abordează subiecte distractive, iar discuțiile nu se limitează la dialogul discret între prestator și client, ci, în majoritatea cazurilor, se bagă-n vorbă și cei din jur, clienți sau însoțitori, ceea ce nu se întâmplă la salon, unde durata serviciului prestat poate varia de la o oră la patru ore, în funcție de complexitatea serviciului.
Deoseebirile sunt însă mai multe. Deși mulți clienți vin însoțiți de o persoană de sex opus, la frizer acompaniatoarele nu așteaptă în magazin, ci fac târguielile pe afară. La salon, clientelele în vârstă sunt tunse, vopsite, manichiurizate, etc, iar însoțitorii, domni ceva mai trecuți, profită să-și facă pedichiura, inexistentă la frizerie. Invers, când vin domni în vârstă pentru pedichiură sau tuns, soțiile lor așteaptă pe scaunele de la intrare și comentează aspectul clientelor deja coafate, vopsite și tunse.
Salonul are o suprafață mult mai mare decît frizeria, iar fotoliile sunt așezate de-a lungul celor doi pereți opuși, tapetați cu oglinzi. Când te așezi pe un scaun ca să fii servită, în oglindă, în afară de tine, mai vezi și ce se petrece pe rândul celălalt de fotolii. Menționez acest lucru pentru că am asistat pentru prima oară la niște manevre operate pe capul unei cucoane. Nu le văzusem niciodată, sunt în urmă cu noile tehnici de înfrumusețare !
Clienta avea păr lung și coafeza lua câte o șuviță, – toate celelalte fiind prinse în vărful capului – și plasa această șuviță pe o fâșie de aluminiu de lungimea șuviței, apoi punea între șuviță și fâșie o mică plachetă de plastic, muia o pensulă într-un lichid și ungea șuvița pe toată lungimea ei, după care îndoia totul de două ori și fixa cu o clemă. Din capul clientei atârnau așadar un fel de plăcuțe de aluminiu. Am urmărit fascinată munca titanică a coafezei, care avea și două ajutoare lângă ea. Am întrebat-o pe coafeza mea cât durează operația clientei de vizavi. Mi-a spus că cel puțin patru ore. N-am înțeles pentru ce era atât de complicat și care urma să fie rezultatul, dar am întrebat prețul. Cel puțin 400 de dolari, uneori mai mult. Și la ce interval clienta trebuie să repete coafura? Cam la două- trei luni, depinde cât de repede crește părul. Ce naivă eram! Abia acum am realizat: o femeie cheltuiește mult timp și bani pentru a deveni mai frumoasă!
Conversația cu coafeza a fost, pe alocuri, surprinzătoare. Mi-a povestit amănunte din vacanța ei în insulele Bahamas, ei plăcându-i să stea degeaba, la cald. După asta mi-a comunicat – fără legătură cu vacanța – că a avut o viață ca dintr-un roman. I-am spus că viața fiecăruia poate fi subiect de roman, dar ea a insistat asupra faptului că viață ca a ei nimeni n-a avut. Aflând că mă ocup cu scrisul, mi-a spus că ar trebui ca cineva să se inspire din povestea vieții ei, pentru că scriitorii știu să aranjeze poveștile ca să devină interesante. Și, a concluzionat ea, cu pictorii e la fel, ei privesc în jur, dar pictează altceva. Și, apropos de atacul de la Muzeul Luvru asupra celebrei picturi Mona Lisa, mi-a comunicat că ei nu-i place tabloul, n-ar vrea să-l aibă în casă, dacă l-ar vedea noaptea pe perete s-ar speria!
Am plecat cu ideea că e interesant și chiar mai distractiv săfrecventezi coaforul decât frizeria! Costă dublu, dar beneficiezi și de conversații culturale, nu doar sportive! Dai un ban da‘ stai în față!
desene de Adelaida Mateescu
Toată viața am mers la coafor doar de nevoie, dar plecam reconfortată și plină de energie. Chiar îi spuneam coafezei că mi-a aranjat nu numai părul, ci și nervii! Articolul dumneavoastră mi-a creat aceeași stare cu aceea de după trecerea prin „salon”! Foarte frumos articolul! Felicitări!