Scrisoare către Maria Alexandrescu Vianu despre petrecerea Anului Nou în compania familiei Blavatski ([Moscova,] 1 ianuarie 1961)
1 ianuarie 1961
Dragă Pusilete,
Ieri seară, aşa cum ţi‑am scris în ultima scrisoare (care este a patra din acest ciclu epistolar), am fost la Blavatski[1]. Trebuie să‑ţi spun întâi că a fost o dandana întreagă cadoul. Suzana[2], care a vrut să sară peste cal, a vrut să‑i cumpărăm un coş cu flori care costa 120 ruble şi în care, zarzavatiform, coabitau ciclame albe şi roz împreună cu o iarbă imondă verde‑gălbuie. Coşul avea dimensiunile colosale ale unui adevărat cadou de nuntă sau… de înmormântare. Eu în zadar am căutat să‑i demonstrez că aşa ceva e cu totul exagerat faţă de ceea ce se cere. Degeaba ! Până la urmă tot l-am cumpărat. Aşa că situaţia a fost următoarea : la ora 10 seara, gătiţi şi pomădaţi, am coborât amândoi în hall-ul hotelului Ukraina, eu ducând în braţe această mare varză a cărei hârtie flutura, fiind prost legată. Am plecat în căutarea unui taxi deoarece, evident, nu era să voiajăm prin mii de autobuze şi metro‑uri cu coşul de flori (care de altfel era foarte incomod de cărat şi cântărea multe kilograme). Cum era de aşteptat, n-am găsit niciun taxi ; şi atunci, cară băiete matahala până la Blavatski acasă, care stă în celălalt capăt al Moskovei. Am ajuns în sfârşit înotând în sudoare. Blavatski şi soţia au fost însă colosal de drăguţi. S-au demenat enorm. Noi ne‑am simţit destul de bine, deşi a trebuit să fim cuminţi şi să ne supunem obiceiurilor locului cu mâncarea şi cu băutura. Menu‑ul ţi‑l voi spune la Bucureşti. Îţi spun acum doar că şampania a curs gârlă şi că am mâncat diverse mâncăruri şi combinaţii de mâncăruri tipic ruseşti, cu smântână, caviar, varză, mere murate etc. etc. Ne‑am întors la 3 ½ dimineaţa. Eu m-am ţinut destul de bine, doar la început când a trebuit să închinăm şi să dau pe gât dintr‑odată un pahar de şampanie şi unul de cognac am simţit brusc că toate comenzile mi se blochează. Mi‑am revenit însă din fericire imediat şi am dus-o onorabil.
Azi, fiind duminică şi Suzana zăcând pe bază de ficat din pricina festinului de aseară, am hoinărit puţin prin Moskova. Am văzut pentru a 3-a oară Muzeul Puşkin, sala impresioniştilor, precum şi superba biserică din Piaţa Roşie, Vasili Blajenîi. Umblând pe străzi hai‑hui m-a apucat însă un imens dor de ţară. Abia aştept să mă simt din nou pe pământ românesc ! Mi‑e imens de dor de tine, pică mică, şi fiecare pereche de îndrăgostiţi îmi producea tristeţe şi invidie. Sunt tare singur şi mi‑e dor de tine… şi te doresc adesea. Stau cu scrisoarea ta (singura, de altfel) pe noptieră şi seara, înainte de a stinge, o citesc ; o ştiu aproape pe din afară : „ Pierinel, coadă de purcel, dragul meu, iubitul meu, mi‑e tare dor de tine … ”. Te iubesc, Pis-Pis, şi mi‑e foarte rău fără mângâierile tale. Peste 2 săpt. vom fi împreună iar, nu‑i aşa ? Ai fost cuminte la Odessa ? Nu cumva ţi‑au plăcut mai mulţi alţi băieţi decât Petruţenie ? Scrie‑mi, te rog. Eu îţi voi trimite imediat adresa din Leningrad. Nu ai uitat să‑l feliciţi pe Pippidi ? Eu nu i‑am trimis o felicitare de aici, aşa cum am făcut cu ceilalţi, contând pe tine.
Te sărut cu dor,
P.
[hârtie şi plic cu antet] hotel Ukraina, Moscova
Madame Maria Alexandrescu, str. Andrei Mureşanu 33, Bukarest, Rumänien
Petre Alexandrescu, Hotel Ukraina 716, Moskva, URSS.
Descriere foto: Cercetătoarea sovietică Iraida B. Zeest şi Petre Alexandrescu în necropola de la Histria, 1957 (foto : arhiva P. Alexandrescu)
[1] Vladimir Dmitrievici Blavatski (n. 1899 – d. 1980), arheolog şi istoric sovietic, a publicat lucrări fundamentale pentru arheologia clasică în nordul Mării Negre.
[2] Suzana Dimitriu (n. 1911 – d. 1992), specialistă în ceramică greacă, membră a colectivului de cercetare de la Histria.
